2 definiții pentru împoplici


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împoplici vr [At: DA ms / Pzi: ~icesc / E: în- + srb popletem, poplesti] (Reg) A se încurca.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

împoplicí, împoplicésc, vb. IV (reg.) a se încurca.

Intrare: împoplici
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împoplici
  • ‑mpoplici
  • împoplicire
  • ‑mpoplicire
  • împoplicit
  • ‑mpoplicit
  • împoplicitu‑
  • ‑mpoplicitu‑
  • împoplicind
  • ‑mpoplicind
  • împoplicindu‑
  • ‑mpoplicindu‑
singular plural
  • împoplicește
  • ‑mpoplicește
  • împopliciți
  • ‑mpopliciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împoplicesc
  • ‑mpoplicesc
(să)
  • împoplicesc
  • ‑mpoplicesc
  • împopliceam
  • ‑mpopliceam
  • împoplicii
  • ‑mpoplicii
  • împoplicisem
  • ‑mpoplicisem
a II-a (tu)
  • împoplicești
  • ‑mpoplicești
(să)
  • împoplicești
  • ‑mpoplicești
  • împopliceai
  • ‑mpopliceai
  • împopliciși
  • ‑mpopliciși
  • împopliciseși
  • ‑mpopliciseși
a III-a (el, ea)
  • împoplicește
  • ‑mpoplicește
(să)
  • împoplicească
  • ‑mpoplicească
  • împoplicea
  • ‑mpoplicea
  • împoplici
  • ‑mpoplici
  • împoplicise
  • ‑mpoplicise
plural I (noi)
  • împoplicim
  • ‑mpoplicim
(să)
  • împoplicim
  • ‑mpoplicim
  • împopliceam
  • ‑mpopliceam
  • împoplicirăm
  • ‑mpoplicirăm
  • împopliciserăm
  • ‑mpopliciserăm
  • împoplicisem
  • ‑mpoplicisem
a II-a (voi)
  • împopliciți
  • ‑mpopliciți
(să)
  • împopliciți
  • ‑mpopliciți
  • împopliceați
  • ‑mpopliceați
  • împoplicirăți
  • ‑mpoplicirăți
  • împopliciserăți
  • ‑mpopliciserăți
  • împopliciseți
  • ‑mpopliciseți
a III-a (ei, ele)
  • împoplicesc
  • ‑mpoplicesc
(să)
  • împoplicească
  • ‑mpoplicească
  • împopliceau
  • ‑mpopliceau
  • împoplici
  • ‑mpoplici
  • împopliciseră
  • ‑mpopliciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)