2 intrări
16 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPONCIȘÁT, -Ă, împoncișați, -te, adj. (Înv.) Așezat ponciș; încrucișat. – V. împoncișa.
ÎMPONCIȘÁT, -Ă, împoncișați, -te, adj. (Înv.) Așezat ponciș; încrucișat. – V. împoncișa.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împoncișat, ~ă a [At: PRAV., ap. CADE / Pl: ~ați, ~e / E: împoncișa] (Înv) 1 Care se împotrivește. 2 (Fig) Răzvrătit. 3 Contrar. 4 Amenințat2. 5 Încrucișat. 6 Care privește dușmănos. 7 (D. un obiect ascuțit) Înfipt2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPONCIȘÁT, -Ă, împoncișați, -te, adj. (Învechit) Așezat ponciș; încrucișat. Ceea ce, în alte împrejurări, s-ar fi putut numi față, era de astă dată o alcătuire împoncișată de ciolane. HOGAȘ, M. N. 79. Atîtea uliți și ulicioare, poteci și potecuțe... tot împoncișate și împiezișate. ISPIRESCU, U. 117.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împoncișa [At: PSALT. 23/26 / V: (înv) ~pom~, (cscj) ~și / Pzi: ~șez / E: în- + ponciș cf împonci] (Înv) 1 vr A se împotrivi cuiva. 2 vr (Îf împonciși) A se contrazice. 3 vr A ajunge într-o situație conflictuală. 4 vt A amenința pe cineva cu arma. 5 vt A încrucișa armele. 6 vr A se uita urât la cineva. 7 vt A înfige un obiect ascuțit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Învechit) 1. Refl. A veni în conflict (cu cineva sau ceva), a fi în dezacord; a se contrazice. Oarecare prejudecăți de boierie... de multe ori se împoncișau cu dreptele sale cugete și fapte. La TDRG. 2. Tranz. (Cu privire la obiecte ascuțite) A înfige. Frații Buzești îi scăpară zilele [lui Mihai Viteazul], ucigînd la vreme pe turcul care își împoncișase sulița în pîntecele eroului. ODOBESCU, S. III 607.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SE ÎMPONCIȘÁ mă ~éz intranz. A veni în conflict cu cineva sau ceva; a fi în dezacord. /în + ponciș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ÎMPONCIȘÁ ~éz tranz. pop. (obiecte ascuțite la vârf) A face să intre (adânc) cu ascuțișul; a înfige; a împlânta. /în + ponciș
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împoncișà v. a întoarce (în direcțiunea opusă): un turc împoncișă sulița asupra lui BĂLC.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împoncișéz v. tr. (d. ponciș). Întorc contra: a împoncișa ochiĭ, sulița asupra cuĭva. V. refl. Mă opun (Vechĭ). Mă uĭt ponciș: a te împoncișa la cineva. – Vechĭ și ponc-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împoncișá vb., ind. prez. 1 sg. împoncișéz, 3 sg. și pl. împoncișeáză, 1 pl. împoncișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. împoncișéze; ger. împoncișând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎMPONCIȘÁT adj. v. încrucișat, întretăiat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împoncișat adj. v. ÎNCRUCIȘAT. ÎNTRETĂIAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPONCIȘÁ vb. v. împotrivi, opune.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împoncișa vb. v. ÎMPOTRIVI. OPUNE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT202) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
împoncișat
- exemple
- Ceea ce, în alte împrejurări, s-ar fi putut numi față, era de astă dată o alcătuire împoncișată de ciolane. HOGAȘ, M. N. 79.surse: DLRLC
- Atîtea uliți și ulicioare, poteci și potecuțe... tot împoncișate și împiezișate. ISPIRESCU, U. 117.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi împoncișasurse: DEX '98 DEX '09
împoncișa împoncișare împoncișat împuncișare învechit
- exemple
- Oarecare prejudecăți de boierie... de multe ori se împoncișau cu dreptele sale cugete și fapte. La TDRG.surse: DLRLC
-
- exemple
- Frații Buzești îi scăpară zilele [lui Mihai Viteazul], ucigînd la vreme pe turcul care își împoncișase sulița în pîntecele eroului. ODOBESCU, S. III 607.surse: DLRLC
-
etimologie:
- În + poncișsurse: DEX '98 DEX '09