opțiuni

2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPONCIȘÁT, -Ă, împoncișați, -te, adj. (Înv.) Așezat ponciș; încrucișat. – V. împoncișa.

ÎMPONCIȘÁT, -Ă, împoncișați, -te, adj. (Înv.) Așezat ponciș; încrucișat. – V. împoncișa.

împoncișat, ~ă a [At: PRAV., ap. CADE / Pl: ~ați, ~e / E: împoncișa] (Înv) 1 Care se împotrivește. 2 (Fig) Răzvrătit. 3 Contrar. 4 Amenințat2. 5 Încrucișat. 6 Care privește dușmănos. 7 (D. un obiect ascuțit) Înfipt2.

ÎMPONCIȘÁT, -Ă, împoncișați, -te, adj. (Învechit) Așezat ponciș; încrucișat. Ceea ce, în alte împrejurări, s-ar fi putut numi față, era de astă dată o alcătuire împoncișată de ciolane. HOGAȘ, M. N. 79. Atîtea uliți și ulicioare, poteci și potecuțe... tot împoncișate și împiezișate. ISPIRESCU, U. 117.

ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș.

ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Înv.) 1. Refl. recipr. A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice. 2. Tranz. A înfige un obiect ascuțit; a împlânta. – În + ponciș.

împoncișa [At: PSALT. 23/26 / V: (înv) ~pom~, (cscj) ~și / Pzi: ~șez / E: în- + ponciș cf împonci] (Înv) 1 vr A se împotrivi cuiva. 2 vr (Îf împonciși) A se contrazice. 3 vr A ajunge într-o situație conflictuală. 4 vt A amenința pe cineva cu arma. 5 vt A încrucișa armele. 6 vr A se uita urât la cineva. 7 vt A înfige un obiect ascuțit.

ÎMPONCIȘÁ, împoncișez, vb. I. (Învechit) 1. Refl. A veni în conflict (cu cineva sau ceva), a fi în dezacord; a se contrazice. Oarecare prejudecăți de boierie... de multe ori se împoncișau cu dreptele sale cugete și fapte. La TDRG. 2. Tranz. (Cu privire la obiecte ascuțite) A înfige. Frații Buzești îi scăpară zilele [lui Mihai Viteazul], ucigînd la vreme pe turcul care își împoncișase sulița în pîntecele eroului. ODOBESCU, S. III 607.

A SE ÎMPONCIȘÁ mă ~éz intranz. A veni în conflict cu cineva sau ceva; a fi în dezacord. /în + ponciș

A ÎMPONCIȘÁ ~éz tranz. pop. (obiecte ascuțite la vârf) A face să intre (adânc) cu ascuțișul; a înfige; a împlânta. /în + ponciș

împoncișà v. a întoarce (în direcțiunea opusă): un turc împoncișă sulița asupra lui BĂLC.

împoncișéz v. tr. (d. ponciș). Întorc contra: a împoncișa ochiĭ, sulița asupra cuĭva. V. refl. Mă opun (Vechĭ). Mă uĭt ponciș: a te împoncișa la cineva. – Vechĭ și ponc-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împoncișá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 împoncișeáză, 1 pl. împoncișắm; conj. prez. 3 să împoncișéze; ger. împoncișấnd

împoncișá vb., ind. prez. 1 sg. împoncișéz, 3 sg. și pl. împoncișeáză, 1 pl. împoncișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. împoncișéze; ger. împoncișând


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPONCIȘÁT adj. v. încrucișat, întretăiat.

împoncișat adj. v. ÎNCRUCIȘAT. ÎNTRETĂIAT.

ÎMPONCIȘÁ vb. v. împotrivi, opune.

împoncișa vb. v. ÎMPOTRIVI. OPUNE.

Intrare: împoncișat
împoncișat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împoncișat
  • ‑mponcișat
  • împoncișatul
  • împoncișatu‑
  • ‑mponcișatul
  • ‑mponcișatu‑
  • împoncișată
  • ‑mponcișată
  • împoncișata
  • ‑mponcișata
plural
  • împoncișați
  • ‑mponcișați
  • împoncișații
  • ‑mponcișații
  • împoncișate
  • ‑mponcișate
  • împoncișatele
  • ‑mponcișatele
genitiv-dativ singular
  • împoncișat
  • ‑mponcișat
  • împoncișatului
  • ‑mponcișatului
  • împoncișate
  • ‑mponcișate
  • împoncișatei
  • ‑mponcișatei
plural
  • împoncișați
  • ‑mponcișați
  • împoncișaților
  • ‑mponcișaților
  • împoncișate
  • ‑mponcișate
  • împoncișatelor
  • ‑mponcișatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: împoncișa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împoncișa
  • ‑mponcișa
  • împoncișare
  • ‑mponcișare
  • împoncișat
  • ‑mponcișat
  • împoncișatu‑
  • ‑mponcișatu‑
  • împoncișând
  • ‑mponcișând
  • împoncișându‑
  • ‑mponcișându‑
 singular plural
  • împoncișează
  • ‑mponcișează
  • împoncișați
  • ‑mponcișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împoncișez
  • ‑mponcișez
 (să)
  • împoncișez
  • ‑mponcișez
  • împoncișam
  • ‑mponcișam
  • împoncișai
  • ‑mponcișai
  • împoncișasem
  • ‑mponcișasem
a II-a (tu)
  • împoncișezi
  • ‑mponcișezi
 (să)
  • împoncișezi
  • ‑mponcișezi
  • împoncișai
  • ‑mponcișai
  • împoncișași
  • ‑mponcișași
  • împoncișaseși
  • ‑mponcișaseși
a III-a (el, ea)
  • împoncișează
  • ‑mponcișează
 (să)
  • împoncișeze
  • ‑mponcișeze
  • împoncișa
  • ‑mponcișa
  • împoncișă
  • ‑mponcișă
  • împoncișase
  • ‑mponcișase
plural I (noi)
  • împoncișăm
  • ‑mponcișăm
 (să)
  • împoncișăm
  • ‑mponcișăm
  • împoncișam
  • ‑mponcișam
  • împoncișarăm
  • ‑mponcișarăm
  • împoncișaserăm
  • ‑mponcișaserăm
  • împoncișasem
  • ‑mponcișasem
a II-a (voi)
  • împoncișați
  • ‑mponcișați
 (să)
  • împoncișați
  • ‑mponcișați
  • împoncișați
  • ‑mponcișați
  • împoncișarăți
  • ‑mponcișarăți
  • împoncișaserăți
  • ‑mponcișaserăți
  • împoncișaseți
  • ‑mponcișaseți
a III-a (ei, ele)
  • împoncișează
  • ‑mponcișează
 (să)
  • împoncișeze
  • ‑mponcișeze
  • împoncișau
  • ‑mponcișau
  • împoncișară
  • ‑mponcișară
  • împoncișaseră
  • ‑mponcișaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împoncișat

  • 1. învechit Așezat ponciș.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încrucișat (adj.) întretăiat 2 exemple
    exemple
    • Ceea ce, în alte împrejurări, s-ar fi putut numi față, era de astă dată o alcătuire împoncișată de ciolane. HOGAȘ, M. N. 79.
      surse: DLRLC
    • Atîtea uliți și ulicioare, poteci și potecuțe... tot împoncișate și împiezișate. ISPIRESCU, U. 117.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împoncișa
    surse: DEX '98 DEX '09

împoncișa împoncișare împoncișat împuncișare învechit

  • 1. reflexiv reciproc A veni în conflict cu cineva sau cu ceva, a fi în dezacord; a se contrazice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: contrazice opune împotrivi un exemplu
    exemple
    • Oarecare prejudecăți de boierie... de multe ori se împoncișau cu dreptele sale cugete și fapte. La TDRG.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A înfige un obiect ascuțit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: împlânta înfige un exemplu
    exemple
    • Frații Buzești îi scăpară zilele [lui Mihai Viteazul], ucigînd la vreme pe turcul care își împoncișase sulița în pîntecele eroului. ODOBESCU, S. III 607.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + ponciș
    surse: DEX '98 DEX '09