2 intrări

45 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLIMBÁ, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nicio piedică. (Fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta. [Var.: (reg.) preumblá, primblá vb. I] – Lat. perambulare.

PREUMBLÁ vb. I v. plimba.

PRIMBLÁ vb. I v. plimba.

plimba a [At: COD. VOR. 8/5 / V: (îrg) preămbla, preîmbla, preumbla, primbla, prinbla, prâmbla, (înv) preaîmbla, prembla, (reg) porumbla, prăîmbla, prăumbla, preimbla, priîmbla, priumbla, proîmbla / Pzi: plimb / E: ml preambulare] 1 vt (Înv) A străbate teritorii, suprafețe de teren, așezări etc. Si: a cutreiera. 2 vt (Înv) A examina cu atenție, deplasându-se printre... Si: a cerceta. 3 vr A umbla în voie dintr-un loc în altul pentru a lua aer, pentru a se distra, pentru a se relaxa, pentru a face mișcare etc. Si: (fam; gmț; irn) a se plimbarisi. 4 vr (Pex) A se deplasa din loc în loc Si: a colinda, a cutreiera. 5 vr (Îe) A se ~ ca vodă prin lobodă A umbla prin toate părțile fără nici o piedică. 6 vr (Fam; îe) Du-te de te ~bă Ocupă-te de treburile personale, nu te amesteca în treburile altuia. 7 vr (Îrg; pgn) A merge. 8 vt A duce oameni sau animale. 9 vt A scoate pe cineva și a însoți la plimbare. 10 vt (Fam; îe) ~bă ursul Du-te și vezi-ți de treabă! 11 vt (D. vehicule) A transporta. 12 vt (C. i., rar, ființe) A muta obiecte dintr-o parte în alta. 13 vt (Pgn; urmat de determinări locale) A deplasa. 14 vt (Pop; îe) A-și ~ urechea A-și încorda auzul pentru a prinde zgomotele ușoare, vorbele șoptite.

PLIMBÁ, plimb, vb. I. 1. Refl. A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc. ◊ Expr. A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nici o piedică. (Fam.) Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace. ♦ Tranz. A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare. 2. Tranz. A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta. [Var.: (reg.) preumblá, primblá vb. I] – Lat. perambulare.

arată toate definițiile

Intrare: împlimbat
împlimbat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împlimbat
  • ‑mplimbat
  • împlimbatul
  • împlimbatu‑
  • ‑mplimbatul
  • ‑mplimbatu‑
  • împlimba
  • ‑mplimba
  • împlimbata
  • ‑mplimbata
plural
  • împlimbați
  • ‑mplimbați
  • împlimbații
  • ‑mplimbații
  • împlimbate
  • ‑mplimbate
  • împlimbatele
  • ‑mplimbatele
genitiv-dativ singular
  • împlimbat
  • ‑mplimbat
  • împlimbatului
  • ‑mplimbatului
  • împlimbate
  • ‑mplimbate
  • împlimbatei
  • ‑mplimbatei
plural
  • împlimbați
  • ‑mplimbați
  • împlimbaților
  • ‑mplimbaților
  • împlimbate
  • ‑mplimbate
  • împlimbatelor
  • ‑mplimbatelor
vocativ singular
plural
Intrare: plimba
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plimba
  • plimbare
  • plimbat
  • plimbatu‑
  • plimbând
  • plimbându‑
singular plural
  • plimbă
  • plimbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plimb
(să)
  • plimb
  • plimbam
  • plimbai
  • plimbasem
a II-a (tu)
  • plimbi
(să)
  • plimbi
  • plimbai
  • plimbași
  • plimbaseși
a III-a (el, ea)
  • plimbă
(să)
  • plimbe
  • plimba
  • plimbă
  • plimbase
plural I (noi)
  • plimbăm
(să)
  • plimbăm
  • plimbam
  • plimbarăm
  • plimbaserăm
  • plimbasem
a II-a (voi)
  • plimbați
(să)
  • plimbați
  • plimbați
  • plimbarăți
  • plimbaserăți
  • plimbaseți
a III-a (ei, ele)
  • plimbă
(să)
  • plimbe
  • plimbau
  • plimba
  • plimbaseră
verb (VT90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • preumbla
  • preumblare
  • preumblat
  • preumblatu‑
  • preumblând
  • preumblându‑
singular plural
  • preumblă
  • preumblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • preumblu
(să)
  • preumblu
  • preumblam
  • preumblai
  • preumblasem
a II-a (tu)
  • preumbli
(să)
  • preumbli
  • preumblai
  • preumblași
  • preumblaseși
a III-a (el, ea)
  • preumblă
(să)
  • preumble
  • preumbla
  • preumblă
  • preumblase
plural I (noi)
  • preumblăm
(să)
  • preumblăm
  • preumblam
  • preumblarăm
  • preumblaserăm
  • preumblasem
a II-a (voi)
  • preumblați
(să)
  • preumblați
  • preumblați
  • preumblarăți
  • preumblaserăți
  • preumblaseți
a III-a (ei, ele)
  • preumblă
(să)
  • preumble
  • preumblau
  • preumbla
  • preumblaseră
verb (VT90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • primbla
  • primblare
  • primblat
  • primblatu‑
  • primblând
  • primblându‑
singular plural
  • primblă
  • primblați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • primblu
(să)
  • primblu
  • primblam
  • primblai
  • primblasem
a II-a (tu)
  • primbli
(să)
  • primbli
  • primblai
  • primblași
  • primblaseși
a III-a (el, ea)
  • primblă
(să)
  • primble
  • primbla
  • primblă
  • primblase
plural I (noi)
  • primblăm
(să)
  • primblăm
  • primblam
  • primblarăm
  • primblaserăm
  • primblasem
a II-a (voi)
  • primblați
(să)
  • primblați
  • primblați
  • primblarăți
  • primblaserăți
  • primblaseți
a III-a (ei, ele)
  • primblă
(să)
  • primble
  • primblau
  • primbla
  • primblaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împlimba
  • ‑mplimba
  • împlimbare
  • ‑mplimbare
  • împlimbat
  • ‑mplimbat
  • împlimbatu‑
  • ‑mplimbatu‑
  • împlimbând
  • ‑mplimbând
  • împlimbându‑
  • ‑mplimbându‑
singular plural
  • împlimbă
  • ‑mplimbă
  • împlimbați
  • ‑mplimbați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împlimb
  • ‑mplimb
(să)
  • împlimb
  • ‑mplimb
  • împlimbam
  • ‑mplimbam
  • împlimbai
  • ‑mplimbai
  • împlimbasem
  • ‑mplimbasem
a II-a (tu)
  • împlimbi
  • ‑mplimbi
(să)
  • împlimbi
  • ‑mplimbi
  • împlimbai
  • ‑mplimbai
  • împlimbași
  • ‑mplimbași
  • împlimbaseși
  • ‑mplimbaseși
a III-a (el, ea)
  • împlimbă
  • ‑mplimbă
(să)
  • împlimbe
  • ‑mplimbe
  • împlimba
  • ‑mplimba
  • împlimbă
  • ‑mplimbă
  • împlimbase
  • ‑mplimbase
plural I (noi)
  • împlimbăm
  • ‑mplimbăm
(să)
  • împlimbăm
  • ‑mplimbăm
  • împlimbam
  • ‑mplimbam
  • împlimbarăm
  • ‑mplimbarăm
  • împlimbaserăm
  • ‑mplimbaserăm
  • împlimbasem
  • ‑mplimbasem
a II-a (voi)
  • împlimbați
  • ‑mplimbați
(să)
  • împlimbați
  • ‑mplimbați
  • împlimbați
  • ‑mplimbați
  • împlimbarăți
  • ‑mplimbarăți
  • împlimbaserăți
  • ‑mplimbaserăți
  • împlimbaseți
  • ‑mplimbaseți
a III-a (ei, ele)
  • împlimbă
  • ‑mplimbă
(să)
  • împlimbe
  • ‑mplimbe
  • împlimbau
  • ‑mplimbau
  • împlimba
  • ‑mplimba
  • împlimbaseră
  • ‑mplimbaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

plimba preumbla primbla împlimba

  • 1. reflexiv A umbla în voie dintr-un loc într-altul pentru a se recrea, a face mișcare, a lua aer etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: deplasa umbla 3 exemple
    exemple
    • Neliniștit, se plimba într-una prin odaia lui de lucru. SADOVEANU, E. 146.
      surse: DLRLC
    • Se plimba după-amiaza, însoțită de copii, pe plajă sau în lungul digului spre far. BART, E. 315.
      surse: DLRLC
    • În faptul dimineții, prin parc, îngîndurată Se plimbă visătoare Fatma. COȘBUC, P. I 52.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A se plimba ca vodă prin lobodă = a umbla în toate părțile fără nicio piedică.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.2. expresie familiar Du-te de te plimbă = vezi-ți de treabă, du-te și lasă-mă-n pace.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. tranzitiv A duce, a purta (oameni sau animale); a scoate și a însoți pe cineva la plimbare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: duce (vb.) purta însoți 2 exemple
      exemple
      • Plimbă copilul.
        surse: DLRLC
      • O dată, de două ori, de trei ori a plimbat Gheorghe Dima calul de la un cap la celălalt al punții. GALAN, Z. R. 59.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A mișca un obiect încoace și încolo, a trece dintr-o parte în alta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mișca muta trece 5 exemple
    exemple
    • Cu o oglindă ovală, plimbată de sus în jos, din dreapta și stînga, își examină ceafa și cutele rochiei în spate. PETRESCU, C. V. 167.
      surse: DLRLC
    • Din cînd în cînd, Elisabeta Gălăciuc, soția lui, îi plimbă pe față o frunză de lipan. SAHIA, N. 41.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Din mînă-n mînă, sceptrul se plimbă. ALEXANDRESCU, M. 347.
      surse: DLRLC
    • figurat Subprefectul își plimbă ochii roată, obosit. VORNIC, P. 220.
      surse: DLRLC
    • figurat S-a sprijinit cu un deget în butonul soneriei și a rămas așa, plimbîndu-și privirile prin curtea pustie. GALAN, B. I 52.
      surse: DLRLC

etimologie: