opțiuni

7 definiții pentru împletitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împletitor, ~oare [At: (a. 1649) IORGA, S. D. X, 111 / V: / Pl: ~i, ~oare / E: împleti + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care împletește (1). 3 sf Panglică cu care se împletește părul. 4-5 smf, a (Persoană) care prepară colaci împletiți. 6-7 smf, a (Persoană) care confecționează coșuri, garduri, obiecte de mobilier din nuiele flexibile. 8-9 smf, a (Persoană) care împletește rogojini din fascicule de plante uscate. 10-11 smf, a (Persoană) care confecționează din fire obiecte de îmbrăcăminte sau podoabă cu ajutorul andrelelor, croșetei sau altor unelte.

ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte. – Împleti + suf. -tor.

ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte. – Împleti + suf. -tor.

ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește diferite obiecte (din fire, nuiele, papură etc.). Împletitor de rogojini.

ÎMPLETITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care împletește diferite obiecte (din paie, papură, lozie etc.). ~ de rogojini. /a împleti + suf. ~tor

împletitor m. cel ce împletește.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împletitór s. m., pl. împletitóri

împletitór s. m., pl. împletitóri

Intrare: împletitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împletitor
  • ‑mpletitor
  • împletitorul
  • împletitoru‑
  • ‑mpletitorul
  • ‑mpletitoru‑
plural
  • împletitori
  • ‑mpletitori
  • împletitorii
  • ‑mpletitorii
genitiv-dativ singular
  • împletitor
  • ‑mpletitor
  • împletitorului
  • ‑mpletitorului
plural
  • împletitori
  • ‑mpletitori
  • împletitorilor
  • ‑mpletitorilor
vocativ singular
  • împletitorule
  • ‑mpletitorule
plural
  • împletitorilor
  • ‑mpletitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împletitor, -oare împletitoare împletitor

  • 1. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Împletitor de rogojini.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Împleti + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09