2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împletitoare f. unealtă de împletit.

împletitor, ~oare [At: (a. 1649) IORGA, S. D. X, 111 / V: / Pl: ~i, ~oare / E: împleti + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care împletește (1). 3 sf Panglică cu care se împletește părul. 4-5 smf, a (Persoană) care prepară colaci împletiți. 6-7 smf, a (Persoană) care confecționează coșuri, garduri, obiecte de mobilier din nuiele flexibile. 8-9 smf, a (Persoană) care împletește rogojini din fascicule de plante uscate. 10-11 smf, a (Persoană) care confecționează din fire obiecte de îmbrăcăminte sau podoabă cu ajutorul andrelelor, croșetei sau altor unelte.

ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte. – Împleti + suf. -tor.

ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte. – Împleti + suf. -tor.

ÎMPLETITÓR, -OÁRE, împletitori, -oare, s. m. și f. Persoană care împletește diferite obiecte (din fire, nuiele, papură etc.). Împletitor de rogojini.

ÎMPLETITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care împletește diferite obiecte (din paie, papură, lozie etc.). ~ de rogojini. /a împleti + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împletitoáre s. f., g.-d. art. împletitoárei; pl. împletitoáre

împletitoáre s. f., g.-d. art. împletitoárei; pl. împletitoáre

Intrare: împletitoare (obiect)
împletitoare2 (obiect) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împletitoare
  • ‑mpletitoare
  • împletitoarea
  • ‑mpletitoarea
plural
  • împletitori
  • ‑mpletitori
  • împletitorile
  • ‑mpletitorile
genitiv-dativ singular
  • împletitori
  • ‑mpletitori
  • împletitorii
  • ‑mpletitorii
plural
  • împletitori
  • ‑mpletitori
  • împletitorilor
  • ‑mpletitorilor
vocativ singular
plural
Intrare: împletitoare (pers.)
împletitoare1 (pers.) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împletitoare
  • ‑mpletitoare
  • împletitoarea
  • ‑mpletitoarea
plural
  • împletitoare
  • ‑mpletitoare
  • împletitoarele
  • ‑mpletitoarele
genitiv-dativ singular
  • împletitoare
  • ‑mpletitoare
  • împletitoarei
  • ‑mpletitoarei
plural
  • împletitoare
  • ‑mpletitoare
  • împletitoarelor
  • ‑mpletitoarelor
vocativ singular
  • împletitoare
  • ‑mpletitoare
  • împletitoareo
  • ‑mpletitoareo
plural
  • împletitoarelor
  • ‑mpletitoarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împletitor, -oare împletitoare împletitor

  • 1. Persoană care împletește din răchită, nuiele etc. diferite obiecte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Împletitor de rogojini.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Împleti + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09