3 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împielmat, ~ă a [At: COMAN, GL. / V: (reg) închel~ / Pl: ~ați, ~e / E: împielma] 1 (D. aluat) Învelit cu pielm. 2 (D. mălai) Amestecat cu făină. 3 Închegat2. 4 (Fig) Unit. 5 (D. oameni) Întremat după boală. 6 (D. apă caldă) Încropit cu apă rece.

împielma [At: POPOVICI, R. D. 186 / V: (reg) închel~, ~pel~ / Pzi: împielm și ~mez / E: în- + pielm] 1 vt A înveli aluatul cu pielm. 2 vt A amesteca făina cu mălai, pentru a prepara turte. 3-4 vtr A (se) închega. 5 vt (Fig) A uni. 6 vr A se întrema după boală. 7 vt A încropi apa caldă cu apă rece. 8 vt (Fig; d. situații grele, neplăcute, etc.) A îmbunătăți.

pĭelméz și -muĭésc v. tr. Vest. Amestec cu puțină făină de grîŭ: mălaĭ pĭelmat. – În Olt. și împĭelmez orĭ împelmez. La Agrb. Înt. 18, un fecĭor închelmat cumu-ĭ zidu (= robust).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

împielmá, împiélm, vb. I (reg.) 1. a învăli aluatul de pâine cu pielm (făină de grâu); pielmui. 2. a amesteca făină de grâu cu mălai, pentru ca pâinea să fie mai dulce. 3. (fig.) a uni, a închega, a lega, a întări. 4. a încălzi puțin apa; a încropi.

Intrare: împielmat
împielmat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: împielmat
împielmat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împielmat
  • împielmatul
  • împielma
  • împielmata
plural
  • împielmați
  • împielmații
  • împielmate
  • împielmatele
genitiv-dativ singular
  • împielmat
  • împielmatului
  • împielmate
  • împielmatei
plural
  • împielmați
  • împielmaților
  • împielmate
  • împielmatelor
vocativ singular
plural
Intrare: împielma
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împielma
  • ‑mpielma
  • împielmare
  • ‑mpielmare
  • împielmat
  • ‑mpielmat
  • împielmatu‑
  • ‑mpielmatu‑
  • împielmând
  • ‑mpielmând
  • împielmându‑
  • ‑mpielmându‑
singular plural
  • împielmă
  • ‑mpielmă
  • împielmați
  • ‑mpielmați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împielm
  • ‑mpielm
(să)
  • împielm
  • ‑mpielm
  • împielmam
  • ‑mpielmam
  • împielmai
  • ‑mpielmai
  • împielmasem
  • ‑mpielmasem
a II-a (tu)
  • împielmi
  • ‑mpielmi
(să)
  • împielmi
  • ‑mpielmi
  • împielmai
  • ‑mpielmai
  • împielmași
  • ‑mpielmași
  • împielmaseși
  • ‑mpielmaseși
a III-a (el, ea)
  • împielmă
  • ‑mpielmă
(să)
  • împielme
  • ‑mpielme
  • împielma
  • ‑mpielma
  • împielmă
  • ‑mpielmă
  • împielmase
  • ‑mpielmase
plural I (noi)
  • împielmăm
  • ‑mpielmăm
(să)
  • împielmăm
  • ‑mpielmăm
  • împielmam
  • ‑mpielmam
  • împielmarăm
  • ‑mpielmarăm
  • împielmaserăm
  • ‑mpielmaserăm
  • împielmasem
  • ‑mpielmasem
a II-a (voi)
  • împielmați
  • ‑mpielmați
(să)
  • împielmați
  • ‑mpielmați
  • împielmați
  • ‑mpielmați
  • împielmarăți
  • ‑mpielmarăți
  • împielmaserăți
  • ‑mpielmaserăți
  • împielmaseți
  • ‑mpielmaseți
a III-a (ei, ele)
  • împielmă
  • ‑mpielmă
(să)
  • împielme
  • ‑mpielme
  • împielmau
  • ‑mpielmau
  • împielma
  • ‑mpielma
  • împielmaseră
  • ‑mpielmaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)