O definiție pentru împiedicătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împiedicătu sf [At: CANTEMIR, HR. 297 / V: (înv) ~pid~, ~dec~ / Pl: ~ri / E: împiedica + -tură] (Rar) Piedică.

Intrare: împiedicătură
împiedicătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împiedicătură
  • ‑mpiedicătură
  • împiedicătura
  • ‑mpiedicătura
plural
  • împiedicături
  • ‑mpiedicături
  • împiedicăturile
  • ‑mpiedicăturile
genitiv-dativ singular
  • împiedicături
  • ‑mpiedicături
  • împiedicăturii
  • ‑mpiedicăturii
plural
  • împiedicături
  • ‑mpiedicături
  • împiedicăturilor
  • ‑mpiedicăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)