2 definiții pentru împatriere împatriare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împatriere sf [At: CARAGIALE, O. VII, 26 / V: ~iare / Pl: ~ri / E: împatria] (Nob) Repatriere.

împatriare sf vz împatriere

Intrare: împatriere
împatriere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împatriere
  • ‑mpatriere
  • împatrierea
  • ‑mpatrierea
plural
  • împatrieri
  • ‑mpatrieri
  • împatrierile
  • ‑mpatrierile
genitiv-dativ singular
  • împatrieri
  • ‑mpatrieri
  • împatrierii
  • ‑mpatrierii
plural
  • împatrieri
  • ‑mpatrieri
  • împatrierilor
  • ‑mpatrierilor
vocativ singular
plural
împatriare substantiv feminin
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împatriare
  • ‑mpatriare
  • împatriarea
  • ‑mpatriarea
plural
  • împatrieri
  • ‑mpatrieri
  • împatrierile
  • ‑mpatrierile
genitiv-dativ singular
  • împatrieri
  • ‑mpatrieri
  • împatrierii
  • ‑mpatrierii
plural
  • împatrieri
  • ‑mpatrieri
  • împatrierilor
  • ‑mpatrierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)