2 intrări

11 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împătrire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: împătri] 1 (Înv) Împărțire în patru. 2 Mărire de patru ori.

împătri vt [At: CANTEMIR, ap. TDRG / Pzi: ~resc / E: în- + patru] 1 (Înv) A împărți în patru. 2 A mări de patru ori Si: (liv) a cvadrupla.

ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru.

ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. – În + patru.

ÎMPĂTRÍ, împătresc, vb. IV. Tranz. A face (ceva) de patru ori mai mare.

A ÎMPĂTRÍ ~ésc tranz. A mări de patru ori; a cvadrupla. /în + patru

împătrí v. a (se) face de patru ori mai mare.

împătrésc v. tr. Fac de patru orĭ maĭ mare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împătrí (a ~) (-pă-tri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 împătreáscă

împătrí vb. (sil. -tri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătrésc, imperf. 3 sg. împătreá; conj. prez. 3 sg. și pl. împătreáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPĂTRÍ vb. (livr.) a cvadrupla.

ÎMPĂTRI vb. (livr.) a cvadrupla.

Intrare: împătrire
împătrire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împătrire
  • ‑mpătrire
  • împătrirea
  • ‑mpătrirea
plural
  • împătriri
  • ‑mpătriri
  • împătririle
  • ‑mpătririle
genitiv-dativ singular
  • împătriri
  • ‑mpătriri
  • împătririi
  • ‑mpătririi
plural
  • împătriri
  • ‑mpătriri
  • împătririlor
  • ‑mpătririlor
vocativ singular
plural
Intrare: împătri
  • silabație: îm-pă-tri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împătri
  • ‑mpătri
  • împătrire
  • ‑mpătrire
  • împătrit
  • ‑mpătrit
  • împătritu‑
  • ‑mpătritu‑
  • împătrind
  • ‑mpătrind
  • împătrindu‑
  • ‑mpătrindu‑
singular plural
  • împătrește
  • ‑mpătrește
  • împătriți
  • ‑mpătriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împătresc
  • ‑mpătresc
(să)
  • împătresc
  • ‑mpătresc
  • împătream
  • ‑mpătream
  • împătrii
  • ‑mpătrii
  • împătrisem
  • ‑mpătrisem
a II-a (tu)
  • împătrești
  • ‑mpătrești
(să)
  • împătrești
  • ‑mpătrești
  • împătreai
  • ‑mpătreai
  • împătriși
  • ‑mpătriși
  • împătriseși
  • ‑mpătriseși
a III-a (el, ea)
  • împătrește
  • ‑mpătrește
(să)
  • împătrească
  • ‑mpătrească
  • împătrea
  • ‑mpătrea
  • împătri
  • ‑mpătri
  • împătrise
  • ‑mpătrise
plural I (noi)
  • împătrim
  • ‑mpătrim
(să)
  • împătrim
  • ‑mpătrim
  • împătream
  • ‑mpătream
  • împătrirăm
  • ‑mpătrirăm
  • împătriserăm
  • ‑mpătriserăm
  • împătrisem
  • ‑mpătrisem
a II-a (voi)
  • împătriți
  • ‑mpătriți
(să)
  • împătriți
  • ‑mpătriți
  • împătreați
  • ‑mpătreați
  • împătrirăți
  • ‑mpătrirăți
  • împătriserăți
  • ‑mpătriserăți
  • împătriseți
  • ‑mpătriseți
a III-a (ei, ele)
  • împătresc
  • ‑mpătresc
(să)
  • împătrească
  • ‑mpătrească
  • împătreau
  • ‑mpătreau
  • împătri
  • ‑mpătri
  • împătriseră
  • ‑mpătriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împătri împătrit

  • 1. A mări de patru ori.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: cvadrupla

etimologie:

  • În + patru
    surse: DEX '09 NODEX