2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPĂTIMÁ vb. I v. împătimi.
ÎMPĂTIMÁ vb. I v. împătimi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎMPĂTIMÁ vb. I v. împătimi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. [Var.: împătimá vb. I] – În + patimă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împătima v vz împătimi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împătimi [At: COSTINESCU / V: (cscj) ~ma / Pzi: ~mesc / E: în- + patimă] 1 vt A face pe cineva să sufere. 2-3 vtr (Rar) A (se) pasiona.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. A face să sufere, a provoca dureri. (Atestat în forma împătima) Reforme care se ating de garanția politică nu împătimează pe popor cît l-ar împătima lucruri care se ating de societatea casnică. BOLINTINEANU, O. 258. Variantă: împătimá, împătimez, vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
împătimi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimesc, 3 sg. împătimește, imperf. 1 împătimeam; conj. prez. 1 sg. să împătimesc, 3 să împătimească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
împătimi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimesc, imperf. 3 sg. împătimea; conj. prez. 3 să împătimească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împătimí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 sg. și pl. împătimeáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT201) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
împătimi, împătimescverb
- 1. A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Reforme care se ating de garanția politică nu împătimează pe popor cît l-ar împătima lucruri care se ating de societatea casnică. BOLINTINEANU, O. 258. DLRLC
-
etimologie:
- În + patimă DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.