dexonline

împătimi [At: COSTINESCU / V: (cscj) ~ma / Pzi: ~mesc / E: în- + patimă] 1 vt A face pe cineva să sufere. 2-3 vtr (Rar) A (se) pasiona.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

ÎMPĂTIMÍ, împătimesc, vb. IV. Tranz. A face să sufere, a provoca dureri. (Atestat în forma împătima) Reforme care se ating de garanția politică nu împătimează pe popor cît l-ar împătima lucruri care se ating de societatea casnică. BOLINTINEANU, O. 258. Variantă: împătimá, împătimez, vb. I.

sursa: DLRLC (1955-1957)
adăugată de LauraGellner
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împătimí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 să împătimeáscă

sursa: DOOM 2 (2005)
adăugată de raduborza
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

împătimí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împătimésc, imperf. 3 sg. împătimeá; conj. prez. 3 sg. și pl. împătimeáscă

sursa: Ortografic (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- semnalează o greșeală
- permalink

Intrare: împătimare

împătimare

infinitiv lung (IL113)		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	împătimare ‑mpătimare	împătimarea ‑mpătimarea
nominativ-acuzativ	plural	împătimări ‑mpătimări	împătimările ‑mpătimările
genitiv-dativ	singular	împătimări ‑mpătimări	împătimării ‑mpătimării
genitiv-dativ	plural	împătimări ‑mpătimări	împătimărilor ‑mpătimărilor
vocativ	singular	—
vocativ	plural	—

Intrare: împătimi

împătimi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) împătimi ‑mpătimi	împătimire ‑mpătimire	împătimit ‑mpătimit împătimitu‑ ‑mpătimitu‑	împătimind ‑mpătimind împătimindu‑ ‑mpătimindu‑	singular	plural
		(a) împătimi ‑mpătimi	împătimire ‑mpătimire	împătimit ‑mpătimit împătimitu‑ ‑mpătimitu‑	împătimind ‑mpătimind împătimindu‑ ‑mpătimindu‑	împătimește ‑mpătimește	împătimiți ‑mpătimiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împătimesc ‑mpătimesc	(să) împătimesc ‑mpătimesc	împătimeam ‑mpătimeam	împătimii ‑mpătimii	împătimisem ‑mpătimisem
	a II-a (tu)	împătimești ‑mpătimești	(să) împătimești ‑mpătimești	împătimeai ‑mpătimeai	împătimiși ‑mpătimiși	împătimiseși ‑mpătimiseși
	a III-a (el, ea)	împătimește ‑mpătimește	(să) împătimească ‑mpătimească	împătimea ‑mpătimea	împătimi ‑mpătimi	împătimise ‑mpătimise
plural	I (noi)	împătimim ‑mpătimim	(să) împătimim ‑mpătimim	împătimeam ‑mpătimeam	împătimirăm ‑mpătimirăm	împătimiserăm ‑mpătimiserăm împătimisem ‑mpătimisem
	a II-a (voi)	împătimiți ‑mpătimiți	(să) împătimiți ‑mpătimiți	împătimeați ‑mpătimeați	împătimirăți ‑mpătimirăți	împătimiserăți ‑mpătimiserăți împătimiseți ‑mpătimiseți
	a III-a (ei, ele)	împătimesc ‑mpătimesc	(să) împătimească ‑mpătimească	împătimeau ‑mpătimeau	împătimiră ‑mpătimiră	împătimiseră ‑mpătimiseră

împătima verb grupa I conjugarea a II-a

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) împătima ‑mpătima	împătimare ‑mpătimare	împătimat ‑mpătimat împătimatu‑ ‑mpătimatu‑	împătimând ‑mpătimând împătimându‑ ‑mpătimându‑	singular	plural
		(a) împătima ‑mpătima	împătimare ‑mpătimare	împătimat ‑mpătimat împătimatu‑ ‑mpătimatu‑	împătimând ‑mpătimând împătimându‑ ‑mpătimându‑	împătimează ‑mpătimează	împătimați ‑mpătimați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împătimez ‑mpătimez	(să) împătimez ‑mpătimez	împătimam ‑mpătimam	împătimai ‑mpătimai	împătimasem ‑mpătimasem
	a II-a (tu)	împătimezi ‑mpătimezi	(să) împătimezi ‑mpătimezi	împătimai ‑mpătimai	împătimași ‑mpătimași	împătimaseși ‑mpătimaseși
	a III-a (el, ea)	împătimează ‑mpătimează	(să) împătimeze ‑mpătimeze	împătima ‑mpătima	împătimă ‑mpătimă	împătimase ‑mpătimase
plural	I (noi)	împătimăm ‑mpătimăm	(să) împătimăm ‑mpătimăm	împătimam ‑mpătimam	împătimarăm ‑mpătimarăm	împătimaserăm ‑mpătimaserăm împătimasem ‑mpătimasem
	a II-a (voi)	împătimați ‑mpătimați	(să) împătimați ‑mpătimați	împătimați ‑mpătimați	împătimarăți ‑mpătimarăți	împătimaserăți ‑mpătimaserăți împătimaseți ‑mpătimaseți
	a III-a (ei, ele)	împătimează ‑mpătimează	(să) împătimeze ‑mpătimeze	împătimau ‑mpătimau	împătimară ‑mpătimară	împătimaseră ‑mpătimaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împătimi împătimire împătimit împătima împătimat

1. rar A face pe cineva să sufere, a provoca cuiva dureri.

surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
exemple
- Reforme care se ating de garanția politică nu împătimează pe popor cît l-ar împătima lucruri care se ating de societatea casnică. BOLINTINEANU, O. 258.
  
  surse: DLRLC

etimologie:

În + patimă

surse: DEX '98 DEX '09