2 definiții pentru împărechetură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
împărechetură sf [At: VARLAAM, C. 191, / Pl: ~ri / E: împerechea + -tură] (Înv) Împerechere.
împărechetúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Dezbinare, rivalitate.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: împărechetură
împărechetură substantiv feminin
| substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)