2 definiții pentru împărechetură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împărechetu sf [At: VARLAAM, C. 191, / Pl: ~ri / E: împerechea + -tură] (Înv) Împerechere.

împărechetúră f., pl. ĭ. Vechĭ. Dezbinare, rivalitate.

Intrare: împărechetură
împărechetură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împărechetu
  • ‑mpărechetu
  • împărechetura
  • ‑mpărechetura
plural
  • împărecheturi
  • ‑mpărecheturi
  • împărecheturile
  • ‑mpărecheturile
genitiv-dativ singular
  • împărecheturi
  • ‑mpărecheturi
  • împărecheturii
  • ‑mpărecheturii
plural
  • împărecheturi
  • ‑mpărecheturi
  • împărecheturilor
  • ‑mpărecheturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)