O definiție pentru împăietor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împăietór s. m., pl. împăietóri

Intrare: împăietor
împăietor substantiv masculin
substantiv masculin (M1-oa)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăietor
  • ‑mpăietor
  • împăietorul
  • împăietoru‑
  • ‑mpăietorul
  • ‑mpăietoru‑
plural
  • împăietori
  • ‑mpăietori
  • împăietorii
  • ‑mpăietorii
genitiv-dativ singular
  • împăietor
  • ‑mpăietor
  • împăietorului
  • ‑mpăietorului
plural
  • împăietori
  • ‑mpăietori
  • împăietorilor
  • ‑mpăietorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)