3 intrări

38 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împăiejenire sf vz împăienjenire

ÎMPĂIEJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂIEJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂIEJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

împăiejena v vz împăienjeni

împăiejeni v vz împăienjeni

împăienjeni [At: MAG. IST. IV 340 / V: ~ejeni, împânjăni, împângeni, ~poiji~, (cscj) ~iajena, ~ianjena, ~iejena, ~iejina, ~na, ~ingina / Pzi: ~nesc / E: în- + păianjen] 1-2 vtr A (se) acoperi cu pânze de păianjen. 3 vr (Fig; d. ochi) A nu mai vedea bine. 4 vr (Fig; d. vedere) A-și pierde claritatea Si: a se încețoșa. 5-6 vtr (Fig) A (se) tulbura.

împâienjenire sf [At: ODOBESCU, S. I 139 / V: ~iajenare, ~ianjenare, ~ăiejenare, ~iej~, ~aiejinare, ~jănire, ~jenare, ~păinginare, ~păinjin~, împângen, împânjen~, împoijin~ / Pl: ~ri / E: împăienjeni] 1 Acoperire cu pânze de păianjen. 2 (Fig) Încețoșare. 3 (Fig) Tulburare.

ÎMPĂIEJENÁ vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENÁ vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENÁ vb. I v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍ, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăiejená vb. I, împăienjiní, împăinjiní, împăinjení vb. IV] – În + păianjen.

ÎMPĂIENJENÍ, pers. 3 împăienjenește, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș. 2. Refl. Fig. (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa. ♦ Tranz. și refl. A (se) tulbura. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăiejená vb. I, împăienjiní, împăinjiní, împăinjení vb. IV] – În + păianjen.

ÎMPĂIENJENÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împăienjeni și rezultatul ei; fig. tulburare, încețoșare a vederii. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăinjeníre, împăiejeníre s. f.] – V. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍRE s. f. Acțiunea de a (se) împăienjeni și rezultatul ei; fig. tulburare, încețoșare a vederii. [Pr.: -pă-ien-.Var.: (reg.) împăinjeníre, împăiejeníre s. f.] – V. împăienjeni.

ÎMPĂIENJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂINJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂINJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂINJINÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIEJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

ÎMPĂIENJENÍ, împăienjenesc, vb. IV. Refl. (Despre ochi, vedere; și în forma împăinjeni) A nu mai vedea clar, a vedea ca prin sită, ca prin ceață. Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139. ♦ A se tulbura, a se congestiona, a se injecta. – Variante: împăienjiní (CARAGIALE, O. I 289), împăiejení (ODOBESCU, S. II 431), împăinjení (VLAHUȚĂ, O. A. 139) vb. IV, împăiejená (TEODORESCU, P. P. 584) vb. I, painginí (ALECSANDRI, P. P. 74), painjení (EMINESCU, N. 42), păinjení (EMINESCU, O. I 98), păinjiní (BART, E. 253, BUJOR, S. 88), păinginí (HODOȘ, P. P. 133) vb. IV.

ÎMPĂIENJENÍRE s. f. Acțiunea de a se împăienjeni; tulburare a vederii. Împăienjenirea ochilor. – Variante: împăinjeníre (SADOVEANU, M. 179), împăiejeníre (ODOBESCU, S. I 139), păienjeníre (DEȘLIU, M. 8) s. f.

PAINGINÍ vb. IV v. împăienjeni.

PAINJENÍ vb. IV v. împăienjeni.

PĂIENJENÍRE s. f. v. împăienjenire.

PĂINGINÍ vb. IV v. împăienjeni.

arată toate definițiile

Intrare: împăiejenire
împăiejenire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: împăienjeni
  • silabație: -ien-
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăienjeni
  • ‑mpăienjeni
  • împăienjenire
  • ‑mpăienjenire
  • împăienjenit
  • ‑mpăienjenit
  • împăienjenitu‑
  • ‑mpăienjenitu‑
  • împăienjenind
  • ‑mpăienjenind
  • împăienjenindu‑
  • ‑mpăienjenindu‑
singular plural
  • împăienjenește
  • ‑mpăienjenește
  • împăienjeniți
  • ‑mpăienjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăienjenesc
  • ‑mpăienjenesc
(să)
  • împăienjenesc
  • ‑mpăienjenesc
  • împăienjeneam
  • ‑mpăienjeneam
  • împăienjenii
  • ‑mpăienjenii
  • împăienjenisem
  • ‑mpăienjenisem
a II-a (tu)
  • împăienjenești
  • ‑mpăienjenești
(să)
  • împăienjenești
  • ‑mpăienjenești
  • împăienjeneai
  • ‑mpăienjeneai
  • împăienjeniși
  • ‑mpăienjeniși
  • împăienjeniseși
  • ‑mpăienjeniseși
a III-a (el, ea)
  • împăienjenește
  • ‑mpăienjenește
(să)
  • împăienjenească
  • ‑mpăienjenească
  • împăienjenea
  • ‑mpăienjenea
  • împăienjeni
  • ‑mpăienjeni
  • împăienjenise
  • ‑mpăienjenise
plural I (noi)
  • împăienjenim
  • ‑mpăienjenim
(să)
  • împăienjenim
  • ‑mpăienjenim
  • împăienjeneam
  • ‑mpăienjeneam
  • împăienjenirăm
  • ‑mpăienjenirăm
  • împăienjeniserăm
  • ‑mpăienjeniserăm
  • împăienjenisem
  • ‑mpăienjenisem
a II-a (voi)
  • împăienjeniți
  • ‑mpăienjeniți
(să)
  • împăienjeniți
  • ‑mpăienjeniți
  • împăienjeneați
  • ‑mpăienjeneați
  • împăienjenirăți
  • ‑mpăienjenirăți
  • împăienjeniserăți
  • ‑mpăienjeniserăți
  • împăienjeniseți
  • ‑mpăienjeniseți
a III-a (ei, ele)
  • împăienjenesc
  • ‑mpăienjenesc
(să)
  • împăienjenească
  • ‑mpăienjenească
  • împăienjeneau
  • ‑mpăienjeneau
  • împăienjeni
  • ‑mpăienjeni
  • împăienjeniseră
  • ‑mpăienjeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăinjeni
  • ‑mpăinjeni
  • împăinjenire
  • ‑mpăinjenire
  • împăinjenit
  • ‑mpăinjenit
  • împăinjenitu‑
  • ‑mpăinjenitu‑
  • împăinjenind
  • ‑mpăinjenind
  • împăinjenindu‑
  • ‑mpăinjenindu‑
singular plural
  • împăinjenește
  • ‑mpăinjenește
  • împăinjeniți
  • ‑mpăinjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăinjenesc
  • ‑mpăinjenesc
(să)
  • împăinjenesc
  • ‑mpăinjenesc
  • împăinjeneam
  • ‑mpăinjeneam
  • împăinjenii
  • ‑mpăinjenii
  • împăinjenisem
  • ‑mpăinjenisem
a II-a (tu)
  • împăinjenești
  • ‑mpăinjenești
(să)
  • împăinjenești
  • ‑mpăinjenești
  • împăinjeneai
  • ‑mpăinjeneai
  • împăinjeniși
  • ‑mpăinjeniși
  • împăinjeniseși
  • ‑mpăinjeniseși
a III-a (el, ea)
  • împăinjenește
  • ‑mpăinjenește
(să)
  • împăinjenească
  • ‑mpăinjenească
  • împăinjenea
  • ‑mpăinjenea
  • împăinjeni
  • ‑mpăinjeni
  • împăinjenise
  • ‑mpăinjenise
plural I (noi)
  • împăinjenim
  • ‑mpăinjenim
(să)
  • împăinjenim
  • ‑mpăinjenim
  • împăinjeneam
  • ‑mpăinjeneam
  • împăinjenirăm
  • ‑mpăinjenirăm
  • împăinjeniserăm
  • ‑mpăinjeniserăm
  • împăinjenisem
  • ‑mpăinjenisem
a II-a (voi)
  • împăinjeniți
  • ‑mpăinjeniți
(să)
  • împăinjeniți
  • ‑mpăinjeniți
  • împăinjeneați
  • ‑mpăinjeneați
  • împăinjenirăți
  • ‑mpăinjenirăți
  • împăinjeniserăți
  • ‑mpăinjeniserăți
  • împăinjeniseți
  • ‑mpăinjeniseți
a III-a (ei, ele)
  • împăinjenesc
  • ‑mpăinjenesc
(să)
  • împăinjenească
  • ‑mpăinjenească
  • împăinjeneau
  • ‑mpăinjeneau
  • împăinjeni
  • ‑mpăinjeni
  • împăinjeniseră
  • ‑mpăinjeniseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăiejena
  • ‑mpăiejena
  • împăiejenare
  • ‑mpăiejenare
  • împăiejenat
  • ‑mpăiejenat
  • împăiejenatu‑
  • ‑mpăiejenatu‑
  • împăiejenând
  • ‑mpăiejenând
  • împăiejenându‑
  • ‑mpăiejenându‑
singular plural
  • împăiejenea
  • ‑mpăiejenea
  • împăiejenați
  • ‑mpăiejenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăiejenez
  • ‑mpăiejenez
(să)
  • împăiejenez
  • ‑mpăiejenez
  • împăiejenam
  • ‑mpăiejenam
  • împăiejenai
  • ‑mpăiejenai
  • împăiejenasem
  • ‑mpăiejenasem
a II-a (tu)
  • împăiejenezi
  • ‑mpăiejenezi
(să)
  • împăiejenezi
  • ‑mpăiejenezi
  • împăiejenai
  • ‑mpăiejenai
  • împăiejenași
  • ‑mpăiejenași
  • împăiejenaseși
  • ‑mpăiejenaseși
a III-a (el, ea)
  • împăiejenea
  • ‑mpăiejenea
(să)
  • împăiejeneze
  • ‑mpăiejeneze
  • împăiejena
  • ‑mpăiejena
  • împăiejenă
  • ‑mpăiejenă
  • împăiejenase
  • ‑mpăiejenase
plural I (noi)
  • împăiejenăm
  • ‑mpăiejenăm
(să)
  • împăiejenăm
  • ‑mpăiejenăm
  • împăiejenam
  • ‑mpăiejenam
  • împăiejenarăm
  • ‑mpăiejenarăm
  • împăiejenaserăm
  • ‑mpăiejenaserăm
  • împăiejenasem
  • ‑mpăiejenasem
a II-a (voi)
  • împăiejenați
  • ‑mpăiejenați
(să)
  • împăiejenați
  • ‑mpăiejenați
  • împăiejenați
  • ‑mpăiejenați
  • împăiejenarăți
  • ‑mpăiejenarăți
  • împăiejenaserăți
  • ‑mpăiejenaserăți
  • împăiejenaseți
  • ‑mpăiejenaseți
a III-a (ei, ele)
  • împăiejenea
  • ‑mpăiejenea
(să)
  • împăiejeneze
  • ‑mpăiejeneze
  • împăiejenau
  • ‑mpăiejenau
  • împăiejena
  • ‑mpăiejena
  • împăiejenaseră
  • ‑mpăiejenaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăienjini
  • ‑mpăienjini
  • împăienjinire
  • ‑mpăienjinire
  • împăienjinit
  • ‑mpăienjinit
  • împăienjinitu‑
  • ‑mpăienjinitu‑
  • împăienjinind
  • ‑mpăienjinind
  • împăienjinindu‑
  • ‑mpăienjinindu‑
singular plural
  • împăienjinește
  • ‑mpăienjinește
  • împăienjiniți
  • ‑mpăienjiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăienjinesc
  • ‑mpăienjinesc
(să)
  • împăienjinesc
  • ‑mpăienjinesc
  • împăienjineam
  • ‑mpăienjineam
  • împăienjinii
  • ‑mpăienjinii
  • împăienjinisem
  • ‑mpăienjinisem
a II-a (tu)
  • împăienjinești
  • ‑mpăienjinești
(să)
  • împăienjinești
  • ‑mpăienjinești
  • împăienjineai
  • ‑mpăienjineai
  • împăienjiniși
  • ‑mpăienjiniși
  • împăienjiniseși
  • ‑mpăienjiniseși
a III-a (el, ea)
  • împăienjinește
  • ‑mpăienjinește
(să)
  • împăienjinească
  • ‑mpăienjinească
  • împăienjinea
  • ‑mpăienjinea
  • împăienjini
  • ‑mpăienjini
  • împăienjinise
  • ‑mpăienjinise
plural I (noi)
  • împăienjinim
  • ‑mpăienjinim
(să)
  • împăienjinim
  • ‑mpăienjinim
  • împăienjineam
  • ‑mpăienjineam
  • împăienjinirăm
  • ‑mpăienjinirăm
  • împăienjiniserăm
  • ‑mpăienjiniserăm
  • împăienjinisem
  • ‑mpăienjinisem
a II-a (voi)
  • împăienjiniți
  • ‑mpăienjiniți
(să)
  • împăienjiniți
  • ‑mpăienjiniți
  • împăienjineați
  • ‑mpăienjineați
  • împăienjinirăți
  • ‑mpăienjinirăți
  • împăienjiniserăți
  • ‑mpăienjiniserăți
  • împăienjiniseți
  • ‑mpăienjiniseți
a III-a (ei, ele)
  • împăienjinesc
  • ‑mpăienjinesc
(să)
  • împăienjinească
  • ‑mpăienjinească
  • împăienjineau
  • ‑mpăienjineau
  • împăienjini
  • ‑mpăienjini
  • împăienjiniseră
  • ‑mpăienjiniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăinjini
  • ‑mpăinjini
  • împăinjinire
  • ‑mpăinjinire
  • împăinjinit
  • ‑mpăinjinit
  • împăinjinitu‑
  • ‑mpăinjinitu‑
  • împăinjinind
  • ‑mpăinjinind
  • împăinjinindu‑
  • ‑mpăinjinindu‑
singular plural
  • împăinjinește
  • ‑mpăinjinește
  • împăinjiniți
  • ‑mpăinjiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăinjinesc
  • ‑mpăinjinesc
(să)
  • împăinjinesc
  • ‑mpăinjinesc
  • împăinjineam
  • ‑mpăinjineam
  • împăinjinii
  • ‑mpăinjinii
  • împăinjinisem
  • ‑mpăinjinisem
a II-a (tu)
  • împăinjinești
  • ‑mpăinjinești
(să)
  • împăinjinești
  • ‑mpăinjinești
  • împăinjineai
  • ‑mpăinjineai
  • împăinjiniși
  • ‑mpăinjiniși
  • împăinjiniseși
  • ‑mpăinjiniseși
a III-a (el, ea)
  • împăinjinește
  • ‑mpăinjinește
(să)
  • împăinjinească
  • ‑mpăinjinească
  • împăinjinea
  • ‑mpăinjinea
  • împăinjini
  • ‑mpăinjini
  • împăinjinise
  • ‑mpăinjinise
plural I (noi)
  • împăinjinim
  • ‑mpăinjinim
(să)
  • împăinjinim
  • ‑mpăinjinim
  • împăinjineam
  • ‑mpăinjineam
  • împăinjinirăm
  • ‑mpăinjinirăm
  • împăinjiniserăm
  • ‑mpăinjiniserăm
  • împăinjinisem
  • ‑mpăinjinisem
a II-a (voi)
  • împăinjiniți
  • ‑mpăinjiniți
(să)
  • împăinjiniți
  • ‑mpăinjiniți
  • împăinjineați
  • ‑mpăinjineați
  • împăinjinirăți
  • ‑mpăinjinirăți
  • împăinjiniserăți
  • ‑mpăinjiniserăți
  • împăinjiniseți
  • ‑mpăinjiniseți
a III-a (ei, ele)
  • împăinjinesc
  • ‑mpăinjinesc
(să)
  • împăinjinească
  • ‑mpăinjinească
  • împăinjineau
  • ‑mpăinjineau
  • împăinjini
  • ‑mpăinjini
  • împăinjiniseră
  • ‑mpăinjiniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăiejeni
  • ‑mpăiejeni
  • împăiejenire
  • ‑mpăiejenire
  • împăiejenit
  • ‑mpăiejenit
  • împăiejenitu‑
  • ‑mpăiejenitu‑
  • împăiejenind
  • ‑mpăiejenind
  • împăiejenindu‑
  • ‑mpăiejenindu‑
singular plural
  • împăiejenește
  • ‑mpăiejenește
  • împăiejeniți
  • ‑mpăiejeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăiejenesc
  • ‑mpăiejenesc
(să)
  • împăiejenesc
  • ‑mpăiejenesc
  • împăiejeneam
  • ‑mpăiejeneam
  • împăiejenii
  • ‑mpăiejenii
  • împăiejenisem
  • ‑mpăiejenisem
a II-a (tu)
  • împăiejenești
  • ‑mpăiejenești
(să)
  • împăiejenești
  • ‑mpăiejenești
  • împăiejeneai
  • ‑mpăiejeneai
  • împăiejeniși
  • ‑mpăiejeniși
  • împăiejeniseși
  • ‑mpăiejeniseși
a III-a (el, ea)
  • împăiejenește
  • ‑mpăiejenește
(să)
  • împăiejenească
  • ‑mpăiejenească
  • împăiejenea
  • ‑mpăiejenea
  • împăiejeni
  • ‑mpăiejeni
  • împăiejenise
  • ‑mpăiejenise
plural I (noi)
  • împăiejenim
  • ‑mpăiejenim
(să)
  • împăiejenim
  • ‑mpăiejenim
  • împăiejeneam
  • ‑mpăiejeneam
  • împăiejenirăm
  • ‑mpăiejenirăm
  • împăiejeniserăm
  • ‑mpăiejeniserăm
  • împăiejenisem
  • ‑mpăiejenisem
a II-a (voi)
  • împăiejeniți
  • ‑mpăiejeniți
(să)
  • împăiejeniți
  • ‑mpăiejeniți
  • împăiejeneați
  • ‑mpăiejeneați
  • împăiejenirăți
  • ‑mpăiejenirăți
  • împăiejeniserăți
  • ‑mpăiejeniserăți
  • împăiejeniseți
  • ‑mpăiejeniseți
a III-a (ei, ele)
  • împăiejenesc
  • ‑mpăiejenesc
(să)
  • împăiejenească
  • ‑mpăiejenească
  • împăiejeneau
  • ‑mpăiejeneau
  • împăiejeni
  • ‑mpăiejeni
  • împăiejeniseră
  • ‑mpăiejeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • paingini
  • painginire
  • painginit
  • painginitu‑
  • painginind
  • painginindu‑
singular plural
  • painginește
  • painginiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • painginesc
(să)
  • painginesc
  • paingineam
  • painginii
  • painginisem
a II-a (tu)
  • painginești
(să)
  • painginești
  • paingineai
  • painginiși
  • painginiseși
a III-a (el, ea)
  • painginește
(să)
  • painginească
  • painginea
  • paingini
  • painginise
plural I (noi)
  • painginim
(să)
  • painginim
  • paingineam
  • painginirăm
  • painginiserăm
  • painginisem
a II-a (voi)
  • painginiți
(să)
  • painginiți
  • paingineați
  • painginirăți
  • painginiserăți
  • painginiseți
a III-a (ei, ele)
  • painginesc
(să)
  • painginească
  • paingineau
  • paingini
  • painginiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • painjeni
  • painjenire
  • painjenit
  • painjenitu‑
  • painjenind
  • painjenindu‑
singular plural
  • painjenește
  • painjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • painjenesc
(să)
  • painjenesc
  • painjeneam
  • painjenii
  • painjenisem
a II-a (tu)
  • painjenești
(să)
  • painjenești
  • painjeneai
  • painjeniși
  • painjeniseși
a III-a (el, ea)
  • painjenește
(să)
  • painjenească
  • painjenea
  • painjeni
  • painjenise
plural I (noi)
  • painjenim
(să)
  • painjenim
  • painjeneam
  • painjenirăm
  • painjeniserăm
  • painjenisem
a II-a (voi)
  • painjeniți
(să)
  • painjeniți
  • painjeneați
  • painjenirăți
  • painjeniserăți
  • painjeniseți
a III-a (ei, ele)
  • painjenesc
(să)
  • painjenească
  • painjeneau
  • painjeni
  • painjeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păinjeni
  • păinjenire
  • păinjenit
  • păinjenitu‑
  • păinjenind
  • păinjenindu‑
singular plural
  • păinjenește
  • păinjeniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păinjenesc
(să)
  • păinjenesc
  • păinjeneam
  • păinjenii
  • păinjenisem
a II-a (tu)
  • păinjenești
(să)
  • păinjenești
  • păinjeneai
  • păinjeniși
  • păinjeniseși
a III-a (el, ea)
  • păinjenește
(să)
  • păinjenească
  • păinjenea
  • păinjeni
  • păinjenise
plural I (noi)
  • păinjenim
(să)
  • păinjenim
  • păinjeneam
  • păinjenirăm
  • păinjeniserăm
  • păinjenisem
a II-a (voi)
  • păinjeniți
(să)
  • păinjeniți
  • păinjeneați
  • păinjenirăți
  • păinjeniserăți
  • păinjeniseți
a III-a (ei, ele)
  • păinjenesc
(să)
  • păinjenească
  • păinjeneau
  • păinjeni
  • păinjeniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păinjini
  • păinjinire
  • păinjinit
  • păinjinitu‑
  • păinjinind
  • păinjinindu‑
singular plural
  • păinjinește
  • păinjiniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păinjinesc
(să)
  • păinjinesc
  • păinjineam
  • păinjinii
  • păinjinisem
a II-a (tu)
  • păinjinești
(să)
  • păinjinești
  • păinjineai
  • păinjiniși
  • păinjiniseși
a III-a (el, ea)
  • păinjinește
(să)
  • păinjinească
  • păinjinea
  • păinjini
  • păinjinise
plural I (noi)
  • păinjinim
(să)
  • păinjinim
  • păinjineam
  • păinjinirăm
  • păinjiniserăm
  • păinjinisem
a II-a (voi)
  • păinjiniți
(să)
  • păinjiniți
  • păinjineați
  • păinjinirăți
  • păinjiniserăți
  • păinjiniseți
a III-a (ei, ele)
  • păinjinesc
(să)
  • păinjinească
  • păinjineau
  • păinjini
  • păinjiniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • păingini
  • păinginire
  • păinginit
  • păinginitu‑
  • păinginind
  • păinginindu‑
singular plural
  • păinginește
  • păinginiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • păinginesc
(să)
  • păinginesc
  • păingineam
  • păinginii
  • păinginisem
a II-a (tu)
  • păinginești
(să)
  • păinginești
  • păingineai
  • păinginiși
  • păinginiseși
a III-a (el, ea)
  • păinginește
(să)
  • păinginească
  • păinginea
  • păingini
  • păinginise
plural I (noi)
  • păinginim
(să)
  • păinginim
  • păingineam
  • păinginirăm
  • păinginiserăm
  • păinginisem
a II-a (voi)
  • păinginiți
(să)
  • păinginiți
  • păingineați
  • păinginirăți
  • păinginiserăți
  • păinginiseți
a III-a (ei, ele)
  • păinginesc
(să)
  • păinginească
  • păingineau
  • păingini
  • păinginiseră
Intrare: împăienjenire
împăienjenire substantiv feminin
  • silabație: -ien-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăienjenire
  • ‑mpăienjenire
  • împăienjenirea
  • ‑mpăienjenirea
plural
  • împăienjeniri
  • ‑mpăienjeniri
  • împăienjenirile
  • ‑mpăienjenirile
genitiv-dativ singular
  • împăienjeniri
  • ‑mpăienjeniri
  • împăienjenirii
  • ‑mpăienjenirii
plural
  • împăienjeniri
  • ‑mpăienjeniri
  • împăienjenirilor
  • ‑mpăienjenirilor
vocativ singular
plural
împăiejenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăiejenire
  • ‑mpăiejenire
  • împăiejenirea
  • ‑mpăiejenirea
plural
  • împăiejeniri
  • ‑mpăiejeniri
  • împăiejenirile
  • ‑mpăiejenirile
genitiv-dativ singular
  • împăiejeniri
  • ‑mpăiejeniri
  • împăiejenirii
  • ‑mpăiejenirii
plural
  • împăiejeniri
  • ‑mpăiejeniri
  • împăiejenirilor
  • ‑mpăiejenirilor
vocativ singular
plural
împăinjenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăinjenire
  • ‑mpăinjenire
  • împăinjenirea
  • ‑mpăinjenirea
plural
  • împăinjeniri
  • ‑mpăinjeniri
  • împăinjenirile
  • ‑mpăinjenirile
genitiv-dativ singular
  • împăinjeniri
  • ‑mpăinjeniri
  • împăinjenirii
  • ‑mpăinjenirii
plural
  • împăinjeniri
  • ‑mpăinjeniri
  • împăinjenirilor
  • ‑mpăinjenirilor
vocativ singular
plural
păienjenire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • păienjenire
  • păienjenirea
plural
  • păienjeniri
  • păienjenirile
genitiv-dativ singular
  • păienjeniri
  • păienjenirii
plural
  • păienjeniri
  • păienjenirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împăienjeni împăienjenire împăienjenit împainjinit împăiejenire împăinjeni împăiejena împăinjenire împăinjenit împăienjini păienjenire păinjenit împăinjini păinjenat împăiejeni painjenit împăiejenit paingini împăinjinit painjeni păinjeni păinjini păingini

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu pânze de păianjen, a (se) umple cu păienjeniș.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • 2. reflexiv figurat (Despre ochi sau vedere) A-și pierde claritatea, a vedea ca prin sită, ca prin ceață; a se încețoșa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: încețoșa 2 exemple
    exemple
    • Ochii lui Cimpoieșu se împăienjeneau în niște nouri calzi. CAMILAR, N. I 224.
      surse: DLRLC
    • Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. Ochii i se-mpăinjeniseră. VLAHUȚĂ, O. A. 139.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • În + păianjen
    surse: DEX '98 DEX '09

împăienjenire împăiejenire împăinjenire păienjenire

  • 1. Acțiunea de a (se) împăienjeni și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • vezi împăienjeni
    surse: DEX '98 DEX '09