2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împăceluit, ~ă a [At: CANTEMIR, ap. TDRG / Pl: ~iți, ~e / E: împăcelui] (Înv) 1 Împăcat2 (1). 2 Mulțumit.

împăcelui vtrr [At: DDRF / V: păcelui / Pzi: ~iesc / E: ctm împăcălui + pace] (Îrg) 1-2 A împăciui (1-2).

împăcĭuĭésc v. tr. (d. pace). Împac, conciliez, restabilesc pacea: a împăcĭui doĭ oamenĭ, lucrurile. – Vechĭ împăceluĭesc.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

împăceluí, împăceluiésc, vb. IV (reg., înv.) a împăca, a pacifica; (refl.) a se împăca, a se împăcălui.

Intrare: împăceluit
împăceluit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăceluit
  • ‑mpăceluit
  • împăceluitul
  • împăceluitu‑
  • ‑mpăceluitul
  • ‑mpăceluitu‑
  • împăcelui
  • ‑mpăcelui
  • împăceluita
  • ‑mpăceluita
plural
  • împăceluiți
  • ‑mpăceluiți
  • împăceluiții
  • ‑mpăceluiții
  • împăceluite
  • ‑mpăceluite
  • împăceluitele
  • ‑mpăceluitele
genitiv-dativ singular
  • împăceluit
  • ‑mpăceluit
  • împăceluitului
  • ‑mpăceluitului
  • împăceluite
  • ‑mpăceluite
  • împăceluitei
  • ‑mpăceluitei
plural
  • împăceluiți
  • ‑mpăceluiți
  • împăceluiților
  • ‑mpăceluiților
  • împăceluite
  • ‑mpăceluite
  • împăceluitelor
  • ‑mpăceluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: împăcelui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împăcelui
  • ‑mpăcelui
  • împăceluire
  • ‑mpăceluire
  • împăceluit
  • ‑mpăceluit
  • împăceluitu‑
  • ‑mpăceluitu‑
  • împăceluind
  • ‑mpăceluind
  • împăceluindu‑
  • ‑mpăceluindu‑
singular plural
  • împăceluiește
  • ‑mpăceluiește
  • împăceluiți
  • ‑mpăceluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împăceluiesc
  • ‑mpăceluiesc
(să)
  • împăceluiesc
  • ‑mpăceluiesc
  • împăceluiam
  • ‑mpăceluiam
  • împăceluii
  • ‑mpăceluii
  • împăceluisem
  • ‑mpăceluisem
a II-a (tu)
  • împăceluiești
  • ‑mpăceluiești
(să)
  • împăceluiești
  • ‑mpăceluiești
  • împăceluiai
  • ‑mpăceluiai
  • împăceluiși
  • ‑mpăceluiși
  • împăceluiseși
  • ‑mpăceluiseși
a III-a (el, ea)
  • împăceluiește
  • ‑mpăceluiește
(să)
  • împăceluiască
  • ‑mpăceluiască
  • împăceluia
  • ‑mpăceluia
  • împăcelui
  • ‑mpăcelui
  • împăceluise
  • ‑mpăceluise
plural I (noi)
  • împăceluim
  • ‑mpăceluim
(să)
  • împăceluim
  • ‑mpăceluim
  • împăceluiam
  • ‑mpăceluiam
  • împăceluirăm
  • ‑mpăceluirăm
  • împăceluiserăm
  • ‑mpăceluiserăm
  • împăceluisem
  • ‑mpăceluisem
a II-a (voi)
  • împăceluiți
  • ‑mpăceluiți
(să)
  • împăceluiți
  • ‑mpăceluiți
  • împăceluiați
  • ‑mpăceluiați
  • împăceluirăți
  • ‑mpăceluirăți
  • împăceluiserăți
  • ‑mpăceluiserăți
  • împăceluiseți
  • ‑mpăceluiseți
a III-a (ei, ele)
  • împăceluiesc
  • ‑mpăceluiesc
(să)
  • împăceluiască
  • ‑mpăceluiască
  • împăceluiau
  • ‑mpăceluiau
  • împăcelui
  • ‑mpăcelui
  • împăceluiseră
  • ‑mpăceluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)