2 definiții pentru împăcătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împăcătu sf [At: CORESI, E. 38/37 / Pl: ~ri / E: împăca + -ură] (Înv) 1-3 Împăcare (1, 5-6). 4 Liniștire. 5 Pace. 6 Iubire a păcii. 7 Fire pașnică și împăciuitoare.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

împăcătúră s.f. (înv.) împăcare, pace, liniștire, pacificare, iubire de pace.

Intrare: împăcătură
împăcătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împăcătu
  • ‑mpăcătu
  • împăcătura
  • ‑mpăcătura
plural
genitiv-dativ singular
  • împăcături
  • ‑mpăcături
  • împăcăturii
  • ‑mpăcăturii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)