2 intrări

2 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

A ÎMBURUIENÍ ~ésc tranz. A face să se îmburuienească. /în + buruiană

A SE ÎMBURUIENÍ pers. 3 se ~éște intranz. (despre semănături, vii, livezi etc.) A se umple de buruieni; a fi inundat de plante dăunătoare culturilor agricole. /în + buruiană

Intrare: îmburuienit
îmburuienit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmburuienit
  • ‑mburuienit
  • îmburuienitul
  • îmburuienitu‑
  • ‑mburuienitul
  • ‑mburuienitu‑
  • îmburuieni
  • ‑mburuieni
  • îmburuienita
  • ‑mburuienita
plural
  • îmburuieniți
  • ‑mburuieniți
  • îmburuieniții
  • ‑mburuieniții
  • îmburuienite
  • ‑mburuienite
  • îmburuienitele
  • ‑mburuienitele
genitiv-dativ singular
  • îmburuienit
  • ‑mburuienit
  • îmburuienitului
  • ‑mburuienitului
  • îmburuienite
  • ‑mburuienite
  • îmburuienitei
  • ‑mburuienitei
plural
  • îmburuieniți
  • ‑mburuieniți
  • îmburuieniților
  • ‑mburuieniților
  • îmburuienite
  • ‑mburuienite
  • îmburuienitelor
  • ‑mburuienitelor
vocativ singular
plural
Intrare: îmburuieni
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmburuieni
  • ‑mburuieni
  • îmburuienire
  • ‑mburuienire
  • îmburuienit
  • ‑mburuienit
  • îmburuienitu‑
  • ‑mburuienitu‑
  • îmburuienind
  • ‑mburuienind
  • îmburuienindu‑
  • ‑mburuienindu‑
singular plural
  • îmburuienește
  • ‑mburuienește
  • îmburuieniți
  • ‑mburuieniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmburuienesc
  • ‑mburuienesc
(să)
  • îmburuienesc
  • ‑mburuienesc
  • îmburuieneam
  • ‑mburuieneam
  • îmburuienii
  • ‑mburuienii
  • îmburuienisem
  • ‑mburuienisem
a II-a (tu)
  • îmburuienești
  • ‑mburuienești
(să)
  • îmburuienești
  • ‑mburuienești
  • îmburuieneai
  • ‑mburuieneai
  • îmburuieniși
  • ‑mburuieniși
  • îmburuieniseși
  • ‑mburuieniseși
a III-a (el, ea)
  • îmburuienește
  • ‑mburuienește
(să)
  • îmburuienească
  • ‑mburuienească
  • îmburuienea
  • ‑mburuienea
  • îmburuieni
  • ‑mburuieni
  • îmburuienise
  • ‑mburuienise
plural I (noi)
  • îmburuienim
  • ‑mburuienim
(să)
  • îmburuienim
  • ‑mburuienim
  • îmburuieneam
  • ‑mburuieneam
  • îmburuienirăm
  • ‑mburuienirăm
  • îmburuieniserăm
  • ‑mburuieniserăm
  • îmburuienisem
  • ‑mburuienisem
a II-a (voi)
  • îmburuieniți
  • ‑mburuieniți
(să)
  • îmburuieniți
  • ‑mburuieniți
  • îmburuieneați
  • ‑mburuieneați
  • îmburuienirăți
  • ‑mburuienirăți
  • îmburuieniserăți
  • ‑mburuieniserăți
  • îmburuieniseți
  • ‑mburuieniseți
a III-a (ei, ele)
  • îmburuienesc
  • ‑mburuienesc
(să)
  • îmburuienească
  • ‑mburuienească
  • îmburuieneau
  • ‑mburuieneau
  • îmburuieni
  • ‑mburuieni
  • îmburuieniseră
  • ‑mburuieniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)