2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmburuiena vr [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / P: ~ru-ie~ / Pzi: ~nez / E: în- + buruiena] (Înv) A se umple de buruieni.

îmburuĭenéz v. tr. Acoper cu buruĭene. V. refl. Ogoru se îmburuĭenează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmburuiená vb. (sil. -ru-ie-), ind. prez. 3 sg. îmburuieneáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmburuiená vb. I refl. (reg.) a se umple de buruieni; a se buruiena.

Intrare: îmburuienare
îmburuienare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmburuienare
  • ‑mburuienare
  • îmburuienarea
  • ‑mburuienarea
plural
  • îmburuienări
  • ‑mburuienări
  • îmburuienările
  • ‑mburuienările
genitiv-dativ singular
  • îmburuienări
  • ‑mburuienări
  • îmburuienării
  • ‑mburuienării
plural
  • îmburuienări
  • ‑mburuienări
  • îmburuienărilor
  • ‑mburuienărilor
vocativ singular
plural
Intrare: îmburuiena
  • silabație: -ru-ie-
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmburuiena
  • ‑mburuiena
  • îmburuienare
  • ‑mburuienare
  • îmburuienat
  • ‑mburuienat
  • îmburuienatu‑
  • ‑mburuienatu‑
  • îmburuienând
  • ‑mburuienând
  • îmburuienându‑
  • ‑mburuienându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • îmburuienea
  • ‑mburuienea
(să)
  • îmburuieneze
  • ‑mburuieneze
  • îmburuiena
  • ‑mburuiena
  • îmburuienă
  • ‑mburuienă
  • îmburuienase
  • ‑mburuienase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • îmburuienea
  • ‑mburuienea
(să)
  • îmburuieneze
  • ‑mburuieneze
  • îmburuienau
  • ‑mburuienau
  • îmburuiena
  • ‑mburuiena
  • îmburuienaseră
  • ‑mburuienaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)