opțiuni

2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbuni v vz îmbuna

ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ◊ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.

îmbuna [At: VARLAAM, C. 306/2 / V: (cscj) ~ni / Pzi: ~nez, (Trs) îmbun / E: în- + bun] 1 vt A face pe cineva să devină mai bun. 2 vr A se îndrepta (din punct de vedere moral). 3-4 vtr A (se) liniști. 5-6 vtr A (se) consola. 7-8 vtr A (se) încuraja. 9-10 vtr A (se) binedispune. 11 vt (Înv) A convinge. 12 vt (Reg) A promite. 13 vt A se face plăcut cuiva printr-o atitudine lingușitoare. 14 vt (Înv) A face bine cuiva. 15 vt A face pe cineva fericit. 16-17 vtrr A (se) împăca cu cineva. 18 vt A spera să obțină ceva printr-o bună purtare. 19 vr (Reg; d. știuleții de porumb) A fi aproape copt. 20 vr (D. vreme) A se îndrepta. 21-22 vtr (Șfg) A (se) îmblânzi.

ÎMBUNÁ, îmbunez, vb. I. Tranz. A face pe cineva să devină (mai) bun. ♦ Tranz. și refl. A (se) îmblânzi. ♦ Tranz. și refl. A face pe cineva să-și uite un necaz sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști. [Prez. ind. și: îmbún] – În + bun.

ÎMBUNÁ, îmbunez și îmbún, vb. I. Tranz. A face ca cineva (cu caracter rău) să devină (mai) bun. Credeam că nenorocirile mai îmbunează pe om. PREDA, Î. 19. ♦ A îmblînzi. Să scăpați de lătratul cînelui de pripas pe care-l puteți foarte lesne îmbuna. ODOBESCU, S. III 483. ♦ A face ca cineva care este supărat, trist, necăjit să-și uite necazul; a împăca, a liniști. Copiii mei cum să-i îmbun? Nevestei mele ce să-i spun, Cînd va-ntreba de El-Zorab? COȘBUC, P. I 111. O netezi duios pe frunte și se sili s-o îmbuneze cu vorbe dulci și înțelepte de mîngîiere. VLAHUȚĂ, O. A. 126. Se apropia de ea și da s-o mîngîie, ca s-o îmbuneze. CARAGIALE, O. III 33. ◊ Refl. După asigurările mele... s-a îmbunat. IBRĂILEANU, A. 60.

A SE ÎMBUNÁ mă ~éz intranz. 1) (despre ființe) A deveni mai bun; a se îmblânzi. 2) fig. (despre vreme) A căpăta un caracter mai liniștit (după furtună, ploaie îndelungată etc.); a se îmblânzi; a se domoli; a se potoli; a se liniști; a se tempera; a se modera; a se ogoi. /în + bun

A ÎMBUNÁ ~éz tranz. A face să se îmbuneze; a îmblânzi; a domoli; a potoli; a tempera; a modera; a potoli. /în + bun

îmbunà v. 1. a face mai bun: răsboiul îi va mai îmbuna soarta BĂLC.; 2. a (se) potoli; 3. a linguși cu măguleli.

îmbún și -éz v. tr. (d. bun). Fac pe cineva maĭ bun la inimă, îĭ potolesc mînia. Măgulesc, lingușesc. V. refl. Vechĭ. Mă adresez cu vorbă bună. Rar. Mă împac, reĭaŭ prietenia. Mă ĭaŭ cu binele, mă lingușesc. – Vechĭ și -nesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbuná (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbuneáză

îmbuná vb., ind. prez. 1 sg. îmbunéz, 3 sg. și pl. îmbuneáză

îmbunez.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBUNÁ vb. v. linguși.

ÎMBUNÁ vb. v. calma.

îmbuna vb. v. LINGUȘI.

ÎMBUNA vb. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) împăca, a (se) liniști, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a izbutit să-l ~.)

A (se) îmbuna ≠ a (se) înrăi, a (se) încâina, a (se) încâinoșa


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbuná, îmbunez, vb. tranz., refl. – A (se) calma, a (se) liniști, a (se) potoli. – Din în- + bun (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: îmbuni
îmbuni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: îmbuna
îmbuna1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbuna
  • ‑mbuna
  • îmbunare
  • ‑mbunare
  • îmbunat
  • ‑mbunat
  • îmbunatu‑
  • ‑mbunatu‑
  • îmbunând
  • ‑mbunând
  • îmbunându‑
  • ‑mbunându‑
 singular plural
  • îmbunează
  • ‑mbunează
  • îmbunați
  • ‑mbunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbunez
  • ‑mbunez
 (să)
  • îmbunez
  • ‑mbunez
  • îmbunam
  • ‑mbunam
  • îmbunai
  • ‑mbunai
  • îmbunasem
  • ‑mbunasem
a II-a (tu)
  • îmbunezi
  • ‑mbunezi
 (să)
  • îmbunezi
  • ‑mbunezi
  • îmbunai
  • ‑mbunai
  • îmbunași
  • ‑mbunași
  • îmbunaseși
  • ‑mbunaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbunează
  • ‑mbunează
 (să)
  • îmbuneze
  • ‑mbuneze
  • îmbuna
  • ‑mbuna
  • îmbună
  • ‑mbună
  • îmbunase
  • ‑mbunase
plural I (noi)
  • îmbunăm
  • ‑mbunăm
 (să)
  • îmbunăm
  • ‑mbunăm
  • îmbunam
  • ‑mbunam
  • îmbunarăm
  • ‑mbunarăm
  • îmbunaserăm
  • ‑mbunaserăm
  • îmbunasem
  • ‑mbunasem
a II-a (voi)
  • îmbunați
  • ‑mbunați
 (să)
  • îmbunați
  • ‑mbunați
  • îmbunați
  • ‑mbunați
  • îmbunarăți
  • ‑mbunarăți
  • îmbunaserăți
  • ‑mbunaserăți
  • îmbunaseți
  • ‑mbunaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbunează
  • ‑mbunează
 (să)
  • îmbuneze
  • ‑mbuneze
  • îmbunau
  • ‑mbunau
  • îmbunară
  • ‑mbunară
  • îmbunaseră
  • ‑mbunaseră
îmbuna2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbuna
  • ‑mbuna
  • îmbunare
  • ‑mbunare
  • îmbunat
  • ‑mbunat
  • îmbunatu‑
  • ‑mbunatu‑
  • îmbunând
  • ‑mbunând
  • îmbunându‑
  • ‑mbunându‑
 singular plural
  • îmbună
  • ‑mbună
  • îmbunați
  • ‑mbunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbun
  • ‑mbun
 (să)
  • îmbun
  • ‑mbun
  • îmbunam
  • ‑mbunam
  • îmbunai
  • ‑mbunai
  • îmbunasem
  • ‑mbunasem
a II-a (tu)
  • îmbuni
  • ‑mbuni
 (să)
  • îmbuni
  • ‑mbuni
  • îmbunai
  • ‑mbunai
  • îmbunași
  • ‑mbunași
  • îmbunaseși
  • ‑mbunaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbună
  • ‑mbună
 (să)
  • îmbune
  • ‑mbune
  • îmbuna
  • ‑mbuna
  • îmbună
  • ‑mbună
  • îmbunase
  • ‑mbunase
plural I (noi)
  • îmbunăm
  • ‑mbunăm
 (să)
  • îmbunăm
  • ‑mbunăm
  • îmbunam
  • ‑mbunam
  • îmbunarăm
  • ‑mbunarăm
  • îmbunaserăm
  • ‑mbunaserăm
  • îmbunasem
  • ‑mbunasem
a II-a (voi)
  • îmbunați
  • ‑mbunați
 (să)
  • îmbunați
  • ‑mbunați
  • îmbunați
  • ‑mbunați
  • îmbunarăți
  • ‑mbunarăți
  • îmbunaserăți
  • ‑mbunaserăți
  • îmbunaseți
  • ‑mbunaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbună
  • ‑mbună
 (să)
  • îmbune
  • ‑mbune
  • îmbunau
  • ‑mbunau
  • îmbunară
  • ‑mbunară
  • îmbunaseră
  • ‑mbunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbuna îmbunare îmbunat

  • 1. A face pe cineva să devină (mai) bun.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Credeam că nenorocirile mai îmbunează pe om. PREDA, Î. 19.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv reflexiv A (se) îmblânzi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmblânzi un exemplu
      exemple
      • Să scăpați de lătratul cînelui de pripas pe care-l puteți foarte lesne îmbuna. ODOBESCU, S. III 483.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv reflexiv A face pe cineva să-și uite sau a-și uita un necaz; a (se) împăca, a (se) liniști.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: calma liniști împăca 4 exemple
      exemple
      • Copiii mei cum să-i îmbun? Nevestei mele ce să-i spun, Cînd va-ntreba de El-Zorab? COȘBUC, P. I 111.
        surse: DLRLC
      • O netezi duios pe frunte și se sili s-o îmbuneze cu vorbe dulci și înțelepte de mîngîiere. VLAHUȚĂ, O. A. 126.
        surse: DLRLC
      • Se apropia de ea și da s-o mîngîie, ca s-o îmbuneze. CARAGIALE, O. III 33.
        surse: DLRLC
      • După asigurările mele... s-a îmbunat. IBRĂILEANU, A. 60.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + bun
    surse: DEX '98 DEX '09