opțiuni

3 definiții pentru îmbunător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbunător, ~oare [At: URECHE, ap. LET. I, 154/19 / Pl: ~i, ~oare / E: îmbuna + -(ă)tor] 1 a Care îmbunează (1). 2 a Împăciuitor. 3-4 smf, a (Persoană) care lingușește.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBUNĂTÓR adj. v. lingușitor, măgulitor.

îmbunător adj. v. LINGUȘITOR. MĂGULITOR.

Intrare: îmbunător
îmbunător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbunător
  • ‑mbunător
  • îmbunătorul
  • îmbunătoru‑
  • ‑mbunătorul
  • ‑mbunătoru‑
  • îmbunătoare
  • ‑mbunătoare
  • îmbunătoarea
  • ‑mbunătoarea
plural
  • îmbunători
  • ‑mbunători
  • îmbunătorii
  • ‑mbunătorii
  • îmbunătoare
  • ‑mbunătoare
  • îmbunătoarele
  • ‑mbunătoarele
genitiv-dativ singular
  • îmbunător
  • ‑mbunător
  • îmbunătorului
  • ‑mbunătorului
  • îmbunătoare
  • ‑mbunătoare
  • îmbunătoarei
  • ‑mbunătoarei
plural
  • îmbunători
  • ‑mbunători
  • îmbunătorilor
  • ‑mbunătorilor
  • îmbunătoare
  • ‑mbunătoare
  • îmbunătoarelor
  • ‑mbunătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)