3 definiții pentru îmbunăciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbunăciune sf [At: DOSOFTEI, V. S. II, 8/2 / Pl: ~ni / E: îmbuna + -ăciune] (Înv) Înduplecare.

îmbunăcĭúne f. Vechĭ. Îmbunare. Vorbă de îmbunare, cuvîntare blîndă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbunăciúne s.f. (înv.) lingușire.

Intrare: îmbunăciune
îmbunăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbunăciune
  • ‑mbunăciune
  • îmbunăciunea
  • ‑mbunăciunea
plural
genitiv-dativ singular
  • îmbunăciuni
  • ‑mbunăciuni
  • îmbunăciunii
  • ‑mbunăciunii
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)