2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbucătăți vt [At: ARDELEANU, V. P. 213 / Pzi: esc / E: în- + bucată] A tăia ceva în bucăți Si: a fragmenta, (rar) a îmbucăți.

îmbucăți vt [At: DA ms / Pzi: esc / E: în- + bucăți] (Rar) A îmbucătăți.

ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți.

ÎMBUCĂȚÍ, îmbucățesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A îmbucătăți. – În + bucăți.

îmbucă(tă)țì v. a tăia, a rupe în bucăți.

îmbucățésc saŭ îmbucătățésc v. tr. Prefac în bucățĭ. V. parlagiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbucățí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 îmbucățeáscă

îmbucățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbucățésc, imperf. 3 sg. îmbucățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbucățeáscă

Intrare: îmbucăți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbucăți
  • ‑mbucăți
  • îmbucățire
  • ‑mbucățire
  • îmbucățit
  • ‑mbucățit
  • îmbucățitu‑
  • ‑mbucățitu‑
  • îmbucățind
  • ‑mbucățind
  • îmbucățindu‑
  • ‑mbucățindu‑
singular plural
  • îmbucățește
  • ‑mbucățește
  • îmbucățiți
  • ‑mbucățiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbucățesc
  • ‑mbucățesc
(să)
  • îmbucățesc
  • ‑mbucățesc
  • îmbucățeam
  • ‑mbucățeam
  • îmbucății
  • ‑mbucății
  • îmbucățisem
  • ‑mbucățisem
a II-a (tu)
  • îmbucățești
  • ‑mbucățești
(să)
  • îmbucățești
  • ‑mbucățești
  • îmbucățeai
  • ‑mbucățeai
  • îmbucățiși
  • ‑mbucățiși
  • îmbucățiseși
  • ‑mbucățiseși
a III-a (el, ea)
  • îmbucățește
  • ‑mbucățește
(să)
  • îmbucățească
  • ‑mbucățească
  • îmbucățea
  • ‑mbucățea
  • îmbucăți
  • ‑mbucăți
  • îmbucățise
  • ‑mbucățise
plural I (noi)
  • îmbucățim
  • ‑mbucățim
(să)
  • îmbucățim
  • ‑mbucățim
  • îmbucățeam
  • ‑mbucățeam
  • îmbucățirăm
  • ‑mbucățirăm
  • îmbucățiserăm
  • ‑mbucățiserăm
  • îmbucățisem
  • ‑mbucățisem
a II-a (voi)
  • îmbucățiți
  • ‑mbucățiți
(să)
  • îmbucățiți
  • ‑mbucățiți
  • îmbucățeați
  • ‑mbucățeați
  • îmbucățirăți
  • ‑mbucățirăți
  • îmbucățiserăți
  • ‑mbucățiserăți
  • îmbucățiseți
  • ‑mbucățiseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbucățesc
  • ‑mbucățesc
(să)
  • îmbucățească
  • ‑mbucățească
  • îmbucățeau
  • ‑mbucățeau
  • îmbucăți
  • ‑mbucăți
  • îmbucățiseră
  • ‑mbucățiseră
Intrare: îmbucățit
îmbucățit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbucățit
  • ‑mbucățit
  • îmbucățitul
  • îmbucățitu‑
  • ‑mbucățitul
  • ‑mbucățitu‑
  • îmbucăți
  • ‑mbucăți
  • îmbucățita
  • ‑mbucățita
plural
  • îmbucățiți
  • ‑mbucățiți
  • îmbucățiții
  • ‑mbucățiții
  • îmbucățite
  • ‑mbucățite
  • îmbucățitele
  • ‑mbucățitele
genitiv-dativ singular
  • îmbucățit
  • ‑mbucățit
  • îmbucățitului
  • ‑mbucățitului
  • îmbucățite
  • ‑mbucățite
  • îmbucățitei
  • ‑mbucățitei
plural
  • îmbucățiți
  • ‑mbucățiți
  • îmbucățiților
  • ‑mbucățiților
  • îmbucățite
  • ‑mbucățite
  • îmbucățitelor
  • ‑mbucățitelor
vocativ singular
plural
îmbucățire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbucățire
  • ‑mbucățire
  • îmbucățirea
  • ‑mbucățirea
plural
  • îmbucățiri
  • ‑mbucățiri
  • îmbucățirile
  • ‑mbucățirile
genitiv-dativ singular
  • îmbucățiri
  • ‑mbucățiri
  • îmbucățirii
  • ‑mbucățirii
plural
  • îmbucățiri
  • ‑mbucățiri
  • îmbucățirilor
  • ‑mbucățirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)