2 definiții pentru îmbrăcătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbrăcătu sf [At: TDRG, ap. DA / S și: (îrg) înb~ / Pl ~ri / E: îmbrăca + -(ă)tură] 1 (Nob) Îmbrăcare (5). 2 (Reg) Îmbrăcăminte (5). 3 (Agr; îrg) Parte metalică a rariței.

îmbrăcătúră f., pl. ĭ. Modu de a se îmbrăca. Îmbrăcămînt, haĭne (GrS. 1937, 240).

Intrare: îmbrăcătură
îmbrăcătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrăcătură
  • ‑mbrăcătură
  • îmbrăcătura
  • ‑mbrăcătura
plural
  • îmbrăcături
  • ‑mbrăcături
  • îmbrăcăturile
  • ‑mbrăcăturile
genitiv-dativ singular
  • îmbrăcături
  • ‑mbrăcături
  • îmbrăcăturii
  • ‑mbrăcăturii
plural
  • îmbrăcături
  • ‑mbrăcături
  • îmbrăcăturilor
  • ‑mbrăcăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)