2 intrări

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbrățoșare sf vz îmbrățișare

ÎMBRĂȚOȘÁRE s. f. v. îmbrățișare.

ÎMBRĂȚOȘÁRE s. f. v. îmbrățișare.

ÎMBRĂȚOȘÁRE s. f. v. îmbrățișare.

îmbrățișa [At: BIBLIA (1688) / V: (înv) ~țășa, ~țoșa / Pzi: ~șez / E: în- + brățiș] 1-2 vtrr A (se) lua în brațe1 (unul pe altul), în semn de afecțiune. 3 vt (Fig) A adera la o profesie, idee, metodă etc. 4 vt (Fig) A-și însuși o profesie, doctrină, metodă etc. 5 vt (Fig) A înconjura din toate părțile Si: a învălui. 6 vt (Fig) A cuprinde cu privirea. 7 vt (Fig) A include în sfera preocupărilor. 8 vt (Fig) A se consacra unei profesiuni. 9 vt (Fig) A conține.

îmbrățișare sf [At: MINEIUL (1776) / V: ~țoș~ / Pl: ări, (rar) eri / E: îmbrățișa] 1 Luare în brațe1 în semn de afecțiune Si: îmbrățare, îmbrățișat1 (1). 2 (Euf; rar) Împreunare (3) sexuală Si: îmbrățișat1 (2). 3 (Fig) Alegere a unei profesii, metode etc. Si: îmbrățișat1 (3). 4 (Fig) Aderare la o idee, preocupare, activitate etc. Si: îmbrățișat1 (4). 5 (Fig) Însușire a unei profesii, doctrine, metode etc. Si: îmbrățișat1 (5). 6-7 (Fig) Cuprindere (cu mintea sau) cu privirea specifică unei anumite activități Si: îmbrățișat1 (6-7). 8 (Fig) Primire a cuiva cu afecțiune Si: îmbrățișat1 (8). 9 (Fig) Înconjurare din toate părțile Si: învăluire, îmbrățișat1 (9). 10 (Fig) Cuprindere cu privirea Si: îmbrățișat1 (10). 11 (Fig) Includere în sfera preocupărilor Si: îmbrățișat1 (11). 12 (Fig) Consacrare unei profesiuni Si: îmbrățișat1 (12). 13 (Fig) Conținere.

ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesii. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.).

ÎMBRĂȚIȘÁRE, îmbrățișări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrățișa și rezultatul ei; cuprindere în brațe; p. ext. mângâiere. [Var.: (reg.) îmbrățoșáre s. f.] – V. îmbrățișa.

ÎMBRĂȚIȘÁRE, îmbrățișări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrățișa și rezultatul ei; cuprindere în brațe; p. ext. mângâiere. [Var.: (reg.) îmbrățoșáre s. f.] – V. îmbrățișa.

ÎMBRĂȚOȘÁ vb. I v. îmbrățișa.

ÎMBRĂȚOȘÁ vb. I v. îmbrățișa.

ÎMBRĂȚOȘÁ vb. I v. îmbrățișa.

ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune). ♦ Tranz. Fig. A înconjura din toate părțile; a învălui. 2. Tranz. Fig. A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. ♦ A include, a cuprinde în sfera preocupărilor. 3. Tranz. Fig. A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție. ♦ A se consacra unei profesiuni. ♦ A cuprinde, a conține. [Var.: (reg.) îmbrățoșá vb. I] – În + brățiș (reg.).

ÎMBRĂȚIȘÁ, îmbrățișez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales cu privire la persoane) A cuprinde în brațe, a înlănțui cu brațele, a strînge în brațe cu afecțiune. Bătrînii își plecară frunțile, apoi îmbrățișară pe oștean. SADOVEANU, O. VII 161. Să-mbrățișez părinții și frații ce-am avut. BOLINTINEANU, O. 5. ◊ Refl. reciproc. Apoi se îmbrățișară de bucurie. ISPIRESCU, L. 61. ♦ Fig. A înconjura din toate părțile, a învălui. Glasurile se îneacă în nourul de praf ce-i îmbrățișează pe toți. REBREANU, I. 12. 2. Fig. A stărui cu privirea asupra unui lucru, a cuprinde dintr-o aruncătură de ochi. Ochii îmbrățișau întinderile și munții. SADOVEANU, O. I 120. Cum au ieșit din curtea gării, se oprește în loc, îmbrățișează cu o privire înapoi toată gara, și găsește că nu-i așa de mare cum se aștepta. SP. POPESCU, M. G. 47. Sta multă vreme, îmbrățișîndu-i cu privirea și mereu întrebîndu-i ce doresc. VLAHUȚĂ, O. A. 142. 3. Fig. (Cu privire la idei, doctrine, concepții) A-și apropria, a adopta, a-și însuși, a adera la... ♦ A se apuca de o meserie, a se consacra unei profesiuni. A îmbrățișat profesia de medic. ♦ A cuprinde, a conține. (Atestat în forma de prez. conj. pers. 3 îmbrățișe) Puterea-i obiectivă i-a îngăduit [lui Victor Hugo] să îmbrățișe domenii nemărginite. SADOVEANU, E. 220. – Prez. conj. și: îmbrățiș. - Variantă: (regional) îmbrățoșá (RUSSO, O. 30) vb. I.

ÎMBRĂȚIȘÁRE, îmbrățișări, s. f. Acțiunea de a (se) îmbrățișa și rezultatul ei; cuprindere în brațe. Se sculă, întinse brațele în lături ca și cînd ar fi așteptat o îmbrățișare. REBREANU, R. I 158. (Poetic) Acea zi mult frumoasă... Cînd pentru-ntîia oară amorul înfocat Ne-a strîns la sînu-i dulce cu-o dulce-mbrățișare Și a depus pe frunte-ți întîiul sărutat! ALECSANDRI, P. II 95. ◊ Fig. Copilandrul, fiind sprinten înotător, a scăpat din îmbrățișarea valului. SADOVEANU, D. P. 46. – Variantă: (regional) îmbrățoșáre (KOGÎLNICEANU, S. 192) s. f.

A SE ÎMBRĂȚIȘÁ mă ~éz intranz. A face (concomitent) schimb de strângeri în brațe (unul cu altul); a se cuprinde. /în + brățiș (braț)

A ÎMBRĂȚIȘÁ ~éz tranz. 1) A înconjura cu brațele (pentru a-și demonstra dragostea sau afecțiunea); a strânge în brațe; a cuprinde. 2) fig. (idei, doctrine, teme) A decide să urmeze, acceptând ca bun. 3) fig. (profesii, ocupații) A alege drept domeniu de activitate permanentă. 4) fig. (despre lucruri) A conține în sfera sa (în mod global). Romanul acesta ~ează o multitudine de probleme. 5) fig. A cuprinde dintr-o privire. /în + brățiș (braț)

îmbrățișà v. 1. a strânge în brațe; 2. fig. a coprinde cu mintea: istoria îmbrățișează toate faptele; 3. a lua asupră-ți: a îmbrățișat cauza mea; 4. a alege: a îmbrățișa un candidat. [Derivat din brățiș].

îmbrățoșà v. Mold. V. îmbrățișa. [Derivat din brățos].

îmbrățișéz v. tr. (d. brățiș). Strîng în brațe. Fig. Cuprind cu mintea: istoria îmbrățișează toate faptele. Mă însărcinez cu, ĭau asupra mea: a îmbrățișa cauza cuĭva. Aleg: a îmbrățișa o carieră, un partid (maĭ elegant aleg). Primesc favorabil pe cineva. – În nord -oșez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbrățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbrățișeáză, 1 pl. îmbrățișắm; conj. prez. 3 să îmbrățișéze; ger. îmbrățișấnd

îmbrățișáre s. f., g.-d. art. îmbrățișắrii; pl. îmbrățișắri

îmbrățișá vb., ind. prez. 1 sg. îmbrățișéz, 1 pl. îmbrățișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbrățișéze; ger. îmbrățișând

îmbrățișáre s. f., g.-d. art. îmbrățișării; pl. îmbrățișări

îmbrățișa (ind. prez. 3 sg. și pl. îmbrățișează, 1 pl. îmbrățișăm, ger. îmbrățișînd)

arată toate definițiile

Intrare: îmbrățișa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbrățișa
  • ‑mbrățișa
  • îmbrățișare
  • ‑mbrățișare
  • îmbrățișat
  • ‑mbrățișat
  • îmbrățișatu‑
  • ‑mbrățișatu‑
  • îmbrățișând
  • ‑mbrățișând
  • îmbrățișându‑
  • ‑mbrățișându‑
singular plural
  • îmbrățișea
  • ‑mbrățișea
  • îmbrățișați
  • ‑mbrățișați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbrățișez
  • ‑mbrățișez
(să)
  • îmbrățișez
  • ‑mbrățișez
  • îmbrățișam
  • ‑mbrățișam
  • îmbrățișai
  • ‑mbrățișai
  • îmbrățișasem
  • ‑mbrățișasem
a II-a (tu)
  • îmbrățișezi
  • ‑mbrățișezi
(să)
  • îmbrățișezi
  • ‑mbrățișezi
  • îmbrățișai
  • ‑mbrățișai
  • îmbrățișași
  • ‑mbrățișași
  • îmbrățișaseși
  • ‑mbrățișaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbrățișea
  • ‑mbrățișea
(să)
  • îmbrățișeze
  • ‑mbrățișeze
  • îmbrățișa
  • ‑mbrățișa
  • îmbrățișă
  • ‑mbrățișă
  • îmbrățișase
  • ‑mbrățișase
plural I (noi)
  • îmbrățișăm
  • ‑mbrățișăm
(să)
  • îmbrățișăm
  • ‑mbrățișăm
  • îmbrățișam
  • ‑mbrățișam
  • îmbrățișarăm
  • ‑mbrățișarăm
  • îmbrățișaserăm
  • ‑mbrățișaserăm
  • îmbrățișasem
  • ‑mbrățișasem
a II-a (voi)
  • îmbrățișați
  • ‑mbrățișați
(să)
  • îmbrățișați
  • ‑mbrățișați
  • îmbrățișați
  • ‑mbrățișați
  • îmbrățișarăți
  • ‑mbrățișarăți
  • îmbrățișaserăți
  • ‑mbrățișaserăți
  • îmbrățișaseți
  • ‑mbrățișaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbrățișea
  • ‑mbrățișea
(să)
  • îmbrățișeze
  • ‑mbrățișeze
  • îmbrățișau
  • ‑mbrățișau
  • îmbrățișa
  • ‑mbrățișa
  • îmbrățișaseră
  • ‑mbrățișaseră
verb (VT202)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbrățoșa
  • ‑mbrățoșa
  • îmbrățoșare
  • ‑mbrățoșare
  • îmbrățoșat
  • ‑mbrățoșat
  • îmbrățoșatu‑
  • ‑mbrățoșatu‑
  • îmbrățoșând
  • ‑mbrățoșând
  • îmbrățoșându‑
  • ‑mbrățoșându‑
singular plural
  • îmbrățoșea
  • ‑mbrățoșea
  • îmbrățoșați
  • ‑mbrățoșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbrățoșez
  • ‑mbrățoșez
(să)
  • îmbrățoșez
  • ‑mbrățoșez
  • îmbrățoșam
  • ‑mbrățoșam
  • îmbrățoșai
  • ‑mbrățoșai
  • îmbrățoșasem
  • ‑mbrățoșasem
a II-a (tu)
  • îmbrățoșezi
  • ‑mbrățoșezi
(să)
  • îmbrățoșezi
  • ‑mbrățoșezi
  • îmbrățoșai
  • ‑mbrățoșai
  • îmbrățoșași
  • ‑mbrățoșași
  • îmbrățoșaseși
  • ‑mbrățoșaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbrățoșea
  • ‑mbrățoșea
(să)
  • îmbrățoșeze
  • ‑mbrățoșeze
  • îmbrățoșa
  • ‑mbrățoșa
  • îmbrățoșă
  • ‑mbrățoșă
  • îmbrățoșase
  • ‑mbrățoșase
plural I (noi)
  • îmbrățoșăm
  • ‑mbrățoșăm
(să)
  • îmbrățoșăm
  • ‑mbrățoșăm
  • îmbrățoșam
  • ‑mbrățoșam
  • îmbrățoșarăm
  • ‑mbrățoșarăm
  • îmbrățoșaserăm
  • ‑mbrățoșaserăm
  • îmbrățoșasem
  • ‑mbrățoșasem
a II-a (voi)
  • îmbrățoșați
  • ‑mbrățoșați
(să)
  • îmbrățoșați
  • ‑mbrățoșați
  • îmbrățoșați
  • ‑mbrățoșați
  • îmbrățoșarăți
  • ‑mbrățoșarăți
  • îmbrățoșaserăți
  • ‑mbrățoșaserăți
  • îmbrățoșaseți
  • ‑mbrățoșaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbrățoșea
  • ‑mbrățoșea
(să)
  • îmbrățoșeze
  • ‑mbrățoșeze
  • îmbrățoșau
  • ‑mbrățoșau
  • îmbrățoșa
  • ‑mbrățoșa
  • îmbrățoșaseră
  • ‑mbrățoșaseră
Intrare: îmbrățișare
îmbrățișare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrățișare
  • ‑mbrățișare
  • îmbrățișarea
  • ‑mbrățișarea
plural
  • îmbrățișări
  • ‑mbrățișări
  • îmbrățișările
  • ‑mbrățișările
genitiv-dativ singular
  • îmbrățișări
  • ‑mbrățișări
  • îmbrățișării
  • ‑mbrățișării
plural
  • îmbrățișări
  • ‑mbrățișări
  • îmbrățișărilor
  • ‑mbrățișărilor
vocativ singular
plural
îmbrățoșare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrățoșare
  • ‑mbrățoșare
  • îmbrățoșarea
  • ‑mbrățoșarea
plural
  • îmbrățoșări
  • ‑mbrățoșări
  • îmbrățoșările
  • ‑mbrățoșările
genitiv-dativ singular
  • îmbrățoșări
  • ‑mbrățoșări
  • îmbrățoșării
  • ‑mbrățoșării
plural
  • îmbrățoșări
  • ‑mbrățoșări
  • îmbrățoșărilor
  • ‑mbrățoșărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbrățișa îmbrățișare îmbrățișat îmbrățoșa îmbrățoșare îmbrățoșat

  • 1. tranzitiv reflexiv reciproc A (se) cuprinde, a (se) înlănțui cu brațele, a (se) strânge în brațe (în semn de afecțiune).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cuprinde (prinde) strânge înlănțui 3 exemple
    exemple
    • Bătrînii își plecară frunțile, apoi îmbrățișară pe oștean. SADOVEANU, O. VII 161.
      surse: DLRLC
    • Să-mbrățișez părinții și frații ce-am avut. BOLINTINEANU, O. 5.
      surse: DLRLC
    • Apoi se îmbrățișară de bucurie. ISPIRESCU, L. 61.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A cuprinde dintr-o aruncătură de ochi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cuprinde (acoperi, învălui) 3 exemple
    exemple
    • Ochii îmbrățișau întinderile și munții. SADOVEANU, O. I 120.
      surse: DLRLC
    • Cum au ieșit din curtea gării, se oprește în loc, îmbrățișează cu o privire înapoi toată gara, și găsește că nu-i așa de mare cum se aștepta. SP. POPESCU, M. G. 47.
      surse: DLRLC
    • Sta multă vreme, îmbrățișîndu-i cu privirea și mereu întrebîndu-i ce doresc. VLAHUȚĂ, O. A. 142.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A-și însuși o idee, o doctrină, o concepție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adera adopta apropria însuși (vb.)
    • 3.1. A se consacra unei profesii.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: consacra un exemplu
      exemple
      • A îmbrățișat profesia de medic.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Puterea-i obiectivă i-a îngăduit [lui Victor Hugo] să îmbrățișe domenii nemărginite. SADOVEANU, E. 220.
        surse: DLRLC
  • comentariu Prezent conjunctiv și: îmbrățiș.
    surse: DLRLC

etimologie:

  • În + brățiș (regional).
    surse: DEX '09 DEX '98

îmbrățișare îmbrățoșare

  • 1. Acțiunea de a (se) îmbrățișa și rezultatul ei; cuprindere în brațe.
    exemple
    • Se sculă, întinse brațele în lături ca și cînd ar fi așteptat o îmbrățișare. REBREANU, R. I 158.
      surse: DLRLC
    • poetic Acea zi mult frumoasă... Cînd pentru-ntîia oară amorul înfocat Ne-a strîns la sînu-i dulce cu-o dulce-mbrățișare Și a depus pe frunte-ți întîiul sărutat! ALECSANDRI, P. II 95.
      surse: DLRLC
    • figurat Copilandrul, fiind sprinten înotător, a scăpat din îmbrățișarea valului. SADOVEANU, D. P. 46.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îmbrățișa
    surse: DEX '98 DEX '09