O definiție pentru îmbrâncătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbrîncitúră f., pl. ĭ. Brîncă (acțiunea și modu de a îmbrînci): din doŭă îmbrînciturĭ l-a dat afară. – Și -ătură.

Intrare: îmbrâncătură
îmbrâncătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbrâncătură
  • ‑mbrâncătură
  • îmbrâncătura
  • ‑mbrâncătura
plural
  • îmbrâncături
  • ‑mbrâncături
  • îmbrâncăturile
  • ‑mbrâncăturile
genitiv-dativ singular
  • îmbrâncături
  • ‑mbrâncături
  • îmbrâncăturii
  • ‑mbrâncăturii
plural
  • îmbrâncături
  • ‑mbrâncături
  • îmbrâncăturilor
  • ‑mbrâncăturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)