2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbourat, ~ă a [At: PAMFILE, VĂZD. 107 / S și: (îrg) înb~ / P: ~bo-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmboura] (Reg; d. timp, cer) Întunecat.

îmboura [At: CDDE / S și: (îrg) înb~ / P: ~bo-u~ / V: (îrg) ~ora / Pzi: ~rez / E: în- + bour] 1 vt (îrg) A înfiera cu bourul (7). 2 vr (Reg) A căpăta forma coarnelor unui bour. 3 vt (Reg; c. i. urechea la animale) A ciuli.

ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).

ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Înv.) A înfiera cu bourul (2). – Din în- + bour.

îmbourà v. Mold. a înfiera cu bourul.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbourá, îmbouréz, vb. I (înv.) 1. a marca vitele cu fierul roșu. 2. (refl.) a lua forma coarnelor de vită.

Intrare: îmbourat
îmbourat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbourat
  • ‑mbourat
  • îmbouratul
  • îmbouratu‑
  • ‑mbouratul
  • ‑mbouratu‑
  • îmboura
  • ‑mboura
  • îmbourata
  • ‑mbourata
plural
  • îmbourați
  • ‑mbourați
  • îmbourații
  • ‑mbourații
  • îmbourate
  • ‑mbourate
  • îmbouratele
  • ‑mbouratele
genitiv-dativ singular
  • îmbourat
  • ‑mbourat
  • îmbouratului
  • ‑mbouratului
  • îmbourate
  • ‑mbourate
  • îmbouratei
  • ‑mbouratei
plural
  • îmbourați
  • ‑mbourați
  • îmbouraților
  • ‑mbouraților
  • îmbourate
  • ‑mbourate
  • îmbouratelor
  • ‑mbouratelor
vocativ singular
plural
Intrare: îmboura
verb (VT201)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmboura
  • ‑mboura
  • îmbourare
  • ‑mbourare
  • îmbourat
  • ‑mbourat
  • îmbouratu‑
  • ‑mbouratu‑
  • îmbourând
  • ‑mbourând
  • îmbourându‑
  • ‑mbourându‑
singular plural
  • îmbourea
  • ‑mbourea
  • îmbourați
  • ‑mbourați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbourez
  • ‑mbourez
(să)
  • îmbourez
  • ‑mbourez
  • îmbouram
  • ‑mbouram
  • îmbourai
  • ‑mbourai
  • îmbourasem
  • ‑mbourasem
a II-a (tu)
  • îmbourezi
  • ‑mbourezi
(să)
  • îmbourezi
  • ‑mbourezi
  • îmbourai
  • ‑mbourai
  • îmbourași
  • ‑mbourași
  • îmbouraseși
  • ‑mbouraseși
a III-a (el, ea)
  • îmbourea
  • ‑mbourea
(să)
  • îmboureze
  • ‑mboureze
  • îmboura
  • ‑mboura
  • îmboură
  • ‑mboură
  • îmbourase
  • ‑mbourase
plural I (noi)
  • îmbourăm
  • ‑mbourăm
(să)
  • îmbourăm
  • ‑mbourăm
  • îmbouram
  • ‑mbouram
  • îmbourarăm
  • ‑mbourarăm
  • îmbouraserăm
  • ‑mbouraserăm
  • îmbourasem
  • ‑mbourasem
a II-a (voi)
  • îmbourați
  • ‑mbourați
(să)
  • îmbourați
  • ‑mbourați
  • îmbourați
  • ‑mbourați
  • îmbourarăți
  • ‑mbourarăți
  • îmbouraserăți
  • ‑mbouraserăți
  • îmbouraseți
  • ‑mbouraseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbourea
  • ‑mbourea
(să)
  • îmboureze
  • ‑mboureze
  • îmbourau
  • ‑mbourau
  • îmboura
  • ‑mboura
  • îmbouraseră
  • ‑mbouraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmboura îmbourare

etimologie:

  • în- + bour
    surse: DLRM