2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
îmbourat, ~ă a [At: PAMFILE, VĂZD. 107 / S și: (îrg) înb~ / P: ~bo-u~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmboura] (Reg; d. timp, cer) Întunecat.
îmboura [At: CDDE / S și: (îrg) înb~ / P: ~bo-u~ / V: (îrg) ~ora / Pzi: ~rez / E: în- + bour] 1 vt (îrg) A înfiera cu bourul (7). 2 vr (Reg) A căpăta forma coarnelor unui bour. 3 vt (Reg; c. i. urechea la animale) A ciuli.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Învechit) A înfiera cu bourul (2).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMBOURÁ, îmbourez, vb. I. Tranz. (Înv.) A înfiera cu bourul (2). – Din în- + bour.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
îmbourà v. Mold. a înfiera cu bourul.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
îmbourá, îmbouréz, vb. I (înv.) 1. a marca vitele cu fierul roșu. 2. (refl.) a lua forma coarnelor de vită.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT201) Surse flexiune: DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||