2 definiții pentru îmblător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

umblător, ~oare [At: PSALT. 174 / V: (îrg) îm~ a, s / Pl: ~i, ~oare / E: umbla + -ător] 1-2 smf, a (Ființă) care umblă (1). 3-4 smf, a (Ființă) care posedă capacitatea de a umbla (1). 5 a (Îs) Cal ~ Cal care merge bine. 6 a (Înv; îs) ~ în somn Somnambul. 7 smf (Arg; mpl) Pantofi. 8 smf (Arg; mpl) Ghete (2). 9-10 smf, a (Ființă) care cutreieră. 11 a (Înv; d. femei) De moravuri ușoare. 12 sm (Înv) Curier . 13 sm (Înv) Ostaș dintr-un corp de curieri ai domnilor moldoveni. 14 a Care își schimbă locul, poziția Si: mișcător, mobil. 15 a Care poate fi mișcat Si: mișcător. 16 a Care plutește Si: plutitor. 17 sf Reg) Piatra alergătoare de la moară. 18 a (Înv; d. bani) Care este în circulație. 19 smf Persoană care se comportă într-un anumit fel. 20 a (Reg; îs) Grâu ~ Grâu care se poate semăna atât toamna, cât și primăvara. 21 a (Reg; îs) Loc ~ Loc care se ară în fiecare an. 22 sf Compartiment dintr-o lucrare minieră subterană amenajat pentru circulația personalului. 23 sf (Îvp) Closet. 24 sf (Reg) Urdiniș (1). 25 sf (Reg) Cărăruie făcută de fiarele sălbatice prin pădure.

umblătór, -oáre adj. Care umblă, mobil: pod umblător (bac). S. m. (Vechĭ). Stafetă: umblătoriĭ de Hotin și Soroca. S. f. Eŭf. Ĭeșitoare, latrină, retiradă, privată. – În nord îmbl-. V. călăraș.

Intrare: îmblător
îmblător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblător
  • ‑mblător
  • îmblătorul
  • îmblătoru‑
  • ‑mblătorul
  • ‑mblătoru‑
  • îmblătoare
  • ‑mblătoare
  • îmblătoarea
  • ‑mblătoarea
plural
  • îmblători
  • ‑mblători
  • îmblătorii
  • ‑mblătorii
  • îmblătoare
  • ‑mblătoare
  • îmblătoarele
  • ‑mblătoarele
genitiv-dativ singular
  • îmblător
  • ‑mblător
  • îmblătorului
  • ‑mblătorului
  • îmblătoare
  • ‑mblătoare
  • îmblătoarei
  • ‑mblătoarei
plural
  • îmblători
  • ‑mblători
  • îmblătorilor
  • ‑mblătorilor
  • îmblătoare
  • ‑mblătoare
  • îmblătoarelor
  • ‑mblătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)