O definiție pentru îmblător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

umblătór, -oáre adj. Care umblă, mobil: pod umblător (bac). S. m. (Vechĭ). Stafetă: umblătoriĭ de Hotin și Soroca. S. f. Eŭf. Ĭeșitoare, latrină, retiradă, privată. – În nord îmbl-. V. călăraș.

Intrare: îmblător
îmblător adjectiv
adjectiv (A66)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblător
  • ‑mblător
  • îmblătorul
  • îmblătoru‑
  • ‑mblătorul
  • ‑mblătoru‑
  • îmblătoare
  • ‑mblătoare
  • îmblătoarea
  • ‑mblătoarea
plural
  • îmblători
  • ‑mblători
  • îmblătorii
  • ‑mblătorii
  • îmblătoare
  • ‑mblătoare
  • îmblătoarele
  • ‑mblătoarele
genitiv-dativ singular
  • îmblător
  • ‑mblător
  • îmblătorului
  • ‑mblătorului
  • îmblătoare
  • ‑mblătoare
  • îmblătoarei
  • ‑mblătoarei
plural
  • îmblători
  • ‑mblători
  • îmblătorilor
  • ‑mblătorilor
  • îmblătoare
  • ‑mblătoare
  • îmblătoarelor
  • ‑mblătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)