7 definiții pentru îmblătitoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmblătitor, ~oare smf, a [At: (a. 1750) GCR II, 59/2 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~ăci~, îml~, umblăci~, um~ / Pl: ~i, ~oare / E: îmblăti + -tor] (Reg) 1-2 (Persoană) care îmblătește (1).

ÎMBLĂTITÓR, -OÁRE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care îmblătește. – Îmblăti + suf. -tor.

ÎMBLĂTITÓR, -OÁRE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. Persoană care îmblătește. – Îmblăti + suf. -tor.

ÎMBLĂTITÓR, -OÁRE, îmblătitori, -oare, s. m. și f. Persoană care îmblătește. Se îmblătește în doi, trei, patru sau mai mulți îmblătitori. PAMFILE, A. R. 199. Doi dau, doi stau, doi se miră, doi se-nchină? (Îmblătitorii îmblătind). SBIERA, P. 323. La aria cu-mblătitori o duceți. TEODORESCU, P. P. 362.

ÎMBLĂTITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care îmblătește. /a îmblăti + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmblătitoáre (înv.) s. f., g.-d. art. îmblătitoárei; pl. îmblătitoáre

îmblătitoáre s. f., g.-d. art. îmblătitoárei; pl. îmblătitoáre

Intrare: îmblătitoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmblătitoare
  • ‑mblătitoare
  • îmblătitoarea
  • ‑mblătitoarea
plural
  • îmblătitoare
  • ‑mblătitoare
  • îmblătitoarele
  • ‑mblătitoarele
genitiv-dativ singular
  • îmblătitoare
  • ‑mblătitoare
  • îmblătitoarei
  • ‑mblătitoarei
plural
  • îmblătitoare
  • ‑mblătitoare
  • îmblătitoarelor
  • ‑mblătitoarelor
vocativ singular
  • îmblătitoare
  • ‑mblătitoare
  • îmblătitoareo
  • ‑mblătitoareo
plural
  • îmblătitoarelor
  • ‑mblătitoarelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmblătitor, -oare îmblătitoare îmblătitor

  • 1. învechit Persoană care îmblătește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Se îmblătește în doi, trei, patru sau mai mulți îmblătitori. PAMFILE, A. R. 199.
      surse: DLRLC
    • Doi dau, doi stau, doi se miră, doi se-nchină? (Îmblătitorii îmblătind). SBIERA, P. 323.
      surse: DLRLC
    • La aria cu-mblătitori o duceți. TEODORESCU, P. P. 362.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Îmblăti + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09