2 definiții pentru îmbătrânitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbătrânitor, ~oare a [At: DOSOFTEI, V. S. 245 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~i, ~oare / E: îmbătrâni + -(i)tor] (Rar; d. acțiuni, procese etc.) Care face pe cineva să îmbătrânească (1).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbătrânitór adj. m., pl. îmbătrânitóri; f. sg. și pl. îmbătrânitoáre

Intrare: îmbătrânitor
îmbătrânitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbătrânitor
  • ‑mbătrânitor
  • îmbătrânitorul
  • îmbătrânitoru‑
  • ‑mbătrânitorul
  • ‑mbătrânitoru‑
  • îmbătrânitoare
  • ‑mbătrânitoare
  • îmbătrânitoarea
  • ‑mbătrânitoarea
plural
  • îmbătrânitori
  • ‑mbătrânitori
  • îmbătrânitorii
  • ‑mbătrânitorii
  • îmbătrânitoare
  • ‑mbătrânitoare
  • îmbătrânitoarele
  • ‑mbătrânitoarele
genitiv-dativ singular
  • îmbătrânitor
  • ‑mbătrânitor
  • îmbătrânitorului
  • ‑mbătrânitorului
  • îmbătrânitoare
  • ‑mbătrânitoare
  • îmbătrânitoarei
  • ‑mbătrânitoarei
plural
  • îmbătrânitori
  • ‑mbătrânitori
  • îmbătrânitorilor
  • ‑mbătrânitorilor
  • îmbătrânitoare
  • ‑mbătrânitoare
  • îmbătrânitoarelor
  • ‑mbătrânitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)