2 intrări

25 de definiții

îmbătrânit, ~ă a [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 220/5 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~iți, ~e / E: îmbătrâni] 1 (D. ființe) Care a devenit bătrân Și: (îvp) bătrânit. 2 (D. ființe) Care are înfățișare de om mai bătrân decât este Și: (îvp) bătrânit. 3 (Fig; rar; d. obiecte) Uzat. 4 (Fig) Fără vigoare Și: (îvp) bătrânit.

ÎMBĂTRÂNÍT, -Ă, îmbătrâniți, -te, adj. Care a devenit bătrân; cu înfățișare de bătrân. – V. îmbătrâni.

ÎMBĂTRÂNÍT, -Ă, îmbătrâniți, -te, adj. Care a devenit bătrân; cu înfățișare de bătrân. – V. îmbătrâni.

ÎMBĂTRÂNÍT adj. (înv.) învechit. (Om ~.)

Îmbătrânit ≠ întinerit

bătrâni v vz îmbătrâni

îmbătrâni [At: PSALT, SCH. 114 / S și: (înv) înb~ / Pzi: ~nesc / E: în- + bătrân] 1 vi (D. ființe) A deveni bătrân Și: (îvp) a bătrâni. 2 vi (Fig; rar; d. obiecte) A se uza. 3 vtf A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.) Și: (îvp) a bătrâni. 4 vtf A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate Și: (îvp) a bătrâni. 5 vi (Pfm; îe) A ~ în vatră A rămâne fată bătrână. 6 vt (Teh) A schimba structura, proprietățile și aspectul unor materiale sau produse, pentru a le da aspectul unui lucru vechi. 7 vt (Ind) A trece lent și repetat un metal de la o temperatură ordinară la una joasă, de la o stare instabilă la una stabilă, pentru a obține un metal ale cărui calități să nu se mai schimbe.

ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân.

ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân.

BĂTRÎNÍ vb. IV v. îmbătrîni.

ÎMBĂTRÎNÍ, îmbătrînesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrîn. Noi trăim cu părerea că numai omul îmbătrînește, să scutură și cade. DELAVRANCEA, A. 35. Însoară-te pînă a nu îmbătrîni. NEGRUZZI, S. I 251. Îmbătrînești fără vreme. ȘEZ. I 221. ♦ Tranz. A face pe cineva să devină bătrîn (prin supărări, griji, necazuri etc.). Vremea... ne îmbătrînește și ne duce la moarte. IBRĂILEANU, A. 187. De ce m-ai îmbătrînit? TEODORESCU, P. P. 277. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent proprietățile caracteristice, în condiții normale de serviciu sau de depozitare. – Variantă: bătrîní vb. IV.

ÎMBĂTRÎNÍT, -Ă, îmbătriniți, -te, adj. (Despre ființe) Devenit bătrîn; cu înfățișare de bătrîn. I se păru deodată îmbătrînită. DUMITRIU, N. 142. Un leu îmbătrînit. EMINESCU, N. 3.

îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 îmbătrâneáscă

îmbătrâní vb. (sil. -trâ-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbătrâneáscă

ÎMBĂTRÂNÍ vb. a se trece, a se veșteji, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X a ~ de tot.)

A îmbătrâni ≠ a întineri

A ÎMBĂTRÂNÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre organisme vii) A deveni bătrân; a ajunge (treptat) în stare de bătrânețe. 2) (despre mașini, unelte, materiale) A pierde lent calitățile inițiale prin trecerea timpului. 2. tranz. 1) (persoane) A face să devină bătrân înainte de timp; a aduce în stare de bătrânețe. 2) A face să pară mai bătrân decât este în realitate. Machiajul ~ește. [Sil. -bă-trâ-] /în + bătrân

îmbătrânì a. a (se) face bătrân.

2) bătrînésc V. îmbătrînesc.

îmbătrînésc v. intr. Ajung bătrîn: a îmbătrîni de suferințe. V. tr. Fac bătrîn: l-aŭ îmbătrînit suferințele. – Vechĭ, azĭ Trans. P. P. bătrînesc.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ÎMBĂTRÎNI vb. a se trece, a se veșteji, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X a ~ de tot.)

ÎMBĂTRÎNIT adj. (înv.) învechit. (Om ~.)

bătrâní, bătrânesc, vb. intranz. – (rar) A îmbătrâni; a deveni bătrân, înaintat în vârstă: „Frunza gălbiné de vânt, / Omu bătrâné de gând” (Papahagi, 1925: 172). – Var. a lui îmbătrâni (MDA); din bătrân (< lat. betranus = veteranus „vechi, de demult”).

bătrâní, -esc, vb. intranz. – (rar.) A îmbătrâni; a deveni bătrân, înaintat în vârstă: „Frunza gălbiné de vânt, / Omu bătrâné de gând” (Papahagi 1925: 172). – Din bătrân (< lat. veteranus).


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a îmbătrâni la vatră expr. (pop.) a rămîne fată bătrînă / nemăritată.

Intrare: îmbătrâni
  • silabisire: îm-bă-trâ-ni
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) îmbătrâni îmbătrânire îmbătrânit îmbătrânind singular plural
îmbătrânește îmbătrâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) îmbătrânesc (să) îmbătrânesc îmbătrâneam îmbătrânii îmbătrânisem
a II-a (tu) îmbătrânești (să) îmbătrânești îmbătrâneai îmbătrâniși îmbătrâniseși
a III-a (el, ea) îmbătrânește (să) îmbătrânească îmbătrânea îmbătrâni îmbătrânise
plural I (noi) îmbătrânim (să) îmbătrânim îmbătrâneam îmbătrânirăm îmbătrâniserăm, îmbătrânisem*
a II-a (voi) îmbătrâniți (să) îmbătrâniți îmbătrâneați îmbătrânirăți îmbătrâniserăți, îmbătrâniseți*
a III-a (ei, ele) îmbătrânesc (să) îmbătrânească îmbătrâneau îmbătrâni îmbătrâniseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) bătrâni bătrânire bătrânit bătrânind singular plural
bătrânește bătrâniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) bătrânesc (să) bătrânesc bătrâneam bătrânii bătrânisem
a II-a (tu) bătrânești (să) bătrânești bătrâneai bătrâniși bătrâniseși
a III-a (el, ea) bătrânește (să) bătrânească bătrânea bătrâni bătrânise
plural I (noi) bătrânim (să) bătrânim bătrâneam bătrânirăm bătrâniserăm, bătrânisem*
a II-a (voi) bătrâniți (să) bătrâniți bătrâneați bătrânirăți bătrâniserăți, bătrâniseți*
a III-a (ei, ele) bătrânesc (să) bătrânească bătrâneau bătrâni bătrâniseră
Intrare: îmbătrânit
îmbătrânit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular îmbătrânit îmbătrânitul îmbătrâni îmbătrânita
plural îmbătrâniți îmbătrâniții îmbătrânite îmbătrânitele
genitiv-dativ singular îmbătrânit îmbătrânitului îmbătrânite îmbătrânitei
plural îmbătrâniți îmbătrâniților îmbătrânite îmbătrânitelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)

îmbătrânit

  • 1. Care a devenit bătrân; cu înfățișare de bătrân.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: învechit antonime: întinerit 2 exemple
    exemple
    • I se păru deodată îmbătrînită. DUMITRIU, N. 142.
      surse: DLRLC
    • Un leu îmbătrînit. EMINESCU, N. 3.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îmbătrâni
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbătrâni bătrânire bătrânit bătrâni

  • 1. A deveni bătrân.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: întineri 3 exemple
    exemple
    • Noi trăim cu părerea că numai omul îmbătrînește, să scutură și cade. DELAVRANCEA, A. 35.
      surse: DLRLC
    • Însoară-te pînă a nu îmbătrîni. NEGRUZZI, S. I 251.
      surse: DLRLC
    • Îmbătrînești fără vreme. ȘEZ. I 221.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv factitiv A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Vremea... ne îmbătrînește și ne duce la moarte. IBRĂILEANU, A. 187.
        surse: DLRLC
      • De ce m-ai îmbătrînit? TEODORESCU, P. P. 277.
        surse: DLRLC
    • 1.2. tranzitiv factitiv A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: învechi

etimologie:

  • În + bătrân
    surse: DEX '98 DEX '09