3 definiții pentru îmbătăciune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbătăciune sf [At: MARIAN, NA. 226 / S și: (îrg) înb~ / Pl: ~ni / E: îmbăta + -ciune] (Reg) Epilepsie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbătăciúne, îmbătăciuni, s.n. – (med.) Amețeală. În expr. îmbătăciune de cap (ALRRM, 1969: 165): „Dar, de-atunci, ori de câte ori intra pe ușă, avea amețele și îmbătăciuni de cap” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 205). – Din îmbăta „a se ameți cu băutură” (< lat. *imbibitare, din bibitus „beat”) + suf. -ciune (MDA).

îmbătăciúne, -i, s.n. – (med.) Amețeală. În expr. îmbătăciune de cap (ALR 1969: 165). – Din îmbăta „a se ameți cu băutură” (< lat. *imbibitare, din bibitus „beat”) + -ciune.

Intrare: îmbătăciune
îmbătăciune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbătăciune
  • ‑mbătăciune
  • îmbătăciunea
  • ‑mbătăciunea
plural
  • îmbătăciuni
  • ‑mbătăciuni
  • îmbătăciunile
  • ‑mbătăciunile
genitiv-dativ singular
  • îmbătăciuni
  • ‑mbătăciuni
  • îmbătăciunii
  • ‑mbătăciunii
plural
  • îmbătăciuni
  • ‑mbătăciuni
  • îmbătăciunilor
  • ‑mbătăciunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)