3 definiții pentru îmbătăciune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
îmbătăciune sf [At: MARIAN, NA. 226 / S și: (îrg) înb~ / Pl: ~ni / E: îmbăta + -ciune] (Reg) Epilepsie.
Dicționare specializate
Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.
îmbătăciúne, îmbătăciuni, s.n. – (med.) Amețeală. În expr. îmbătăciune de cap (ALRRM, 1969: 165): „Dar, de-atunci, ori de câte ori intra pe ușă, avea amețele și îmbătăciuni de cap” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 205). – Din îmbăta „a se ameți cu băutură” (< lat. *imbibitare, din bibitus „beat”) + suf. -ciune (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
îmbătăciúne, -i, s.n. – (med.) Amețeală. În expr. îmbătăciune de cap (ALR 1969: 165). – Din îmbăta „a se ameți cu băutură” (< lat. *imbibitare, din bibitus „beat”) + -ciune.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: îmbătăciune
îmbătăciune substantiv feminin
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)