3 intrări

33 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbălsămit2, ~ă a vz îmbălsămat2

îmbălsămit1 sn vz îmbălsămat1

ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.

ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.

ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.

îmbălsăma vt [At: MACEDONSKI, O. I, 20 / S și: (înv) înb~ / V: (rar; cscj) ~mi / Pzi: ~mez, (înv) ~mesc, 3 ~mea / E: în- + balsam] 1 (Med) A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice introduse prin artere pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) a bălsăma (1). 2 (P 3; d. flori, parfumuri) A umple aerul cu miros plăcut și pătrunzător Si: a bălsăma (2), a înmiresma, a miresma, a parfuma.

îmbălsămat, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 24 / V: (rar) ~mit2 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbălsăma] 1 (Med; d. cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) bălsămat2. 2 (D. flori, parfumuri) Care răspândește un miros plăcut (și pătrunzător) Si: înmiresmat, miresmat, parfumat. 3 În care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme Si: înmiresmat, miresmat, parfumat.

ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.

ÎMBĂLSĂMÁT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care are și răspândește un miros plăcut; în care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme; parfumat, înmiresmat, miresmat. 2. (Despre cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; care este conservat prin îmbălsămare; bălsămat. [Var.: (rar) îmbălsămít, -ă adj.] – V. îmbălsăma.

ÎMBĂLSĂMÁT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care are și răspândește un miros plăcut; în care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme; parfumat, înmiresmat, miresmat. 2. (Despre cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; care este conservat prin îmbălsămare; bălsămat. [Var.: (rar) îmbălsămít, -ă adj.] – V. îmbălsăma.

ÎMBĂLSĂMÍ vb. IV v. îmbălsăma.

ÎMBĂLSĂMÍ vb. IV v. îmbălsăma.

ÎMBĂLSĂMÍ vb. IV v. îmbălsăma.

ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A umple, a impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător); a parfuma, a înmiresma, a miresma. 2. A impregna țesuturile unui cadavru cu anumite substanțe chimice (introduse prin artere) pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; bălsăma. [Var.: (rar) îmbălsămí vb. IV] – În + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.

BALSAMÁ vb. I v. îmbălsăma.

BALSAMÁT, -Ă adj. v. îmbălsămat.

BĂLSĂMÁ vb. I v. îmbălsăma.

BĂLSĂMI vb. IV v. îmbălsăma.

BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.

BĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat.

ÎMBĂLSĂMÁ, îmbălsămez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales despre flori) A parfuma, a înmiresma aerul. Florile rare îmbălsămau aerul cu miresmele lor puternice, împrospătate peste noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10. 2. A îmbiba, a impregna un cadavru cu substanțe care au proprietatea de a împiedica sau a întîrzia putrefacția. – Variante: balsamá, bălsămá (NEGRUZZI, S. II 156) vb. I, bălsămí (BĂLCESCU, O. II 267), îmbălsămí (MACEDONSKI, O. II 267) vb. IV.

ÎMBĂLSĂMÁT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care răspîndește un miros foarte plăcut; în care s-a răspîndit un miros foarte plăcut; parfumat, înmiresmat. Prăvălii îmbălsămate de cafea nu crudă, verde și tare, ci prăjită, uleioasă, grasă sau rîșnită, cu mireasma tare și îmbătătoare. DUMITRIU, N. 265. Deschise ferestrele și aerul proaspăt, îmbălsămat al primăverii năvăli în odaie. AGÎRBICEANU, S. P. 101. Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau nici mai moi, nici mai mirositoare decît așternutul meu de iarbă îmbălsămată și cosită din ajun. HOGAȘ, M. N. 70. 2. (Despre cadavre) Îmbibat, impregnat cu substanțe care împiedică sau întîrzie putrefacția. – Variante: îmbălsămít, -ă (MACEDONSKI, O. I 64), balsamát, -ă, bălsămít, -ă (ODOBESCU, S. III 202, ALEXANDRESCU, M. 77) adj.

BALSAMÁ vb. I. v. îmbălsăma.

BĂLSĂMÁ vb. I. v. îmbălsăma.

BĂLSĂMÁT, -Ă adj. v. îmbălsămat.

BĂLSĂMÍ vb. IV. v. îmbălsăma.

A ÎMBĂLSĂMÁ ~éz tranz. 1) (spații) A umple cu miros plăcut; a înmiresma; a parfuma. 2) (cadavre) A îmbiba cu balsam (pentru a preveni sau a întârzia putrezirea). /în + balsam

îmbălsămà v. 1. a umplea un cadavru cu aromate spre a-1 împiedica de a putrezi; 2. a răspândi un miros plăcut: florile îmbălsămează aerul.

îmbălsămat a. 1. umplut cu aromate (spre a nu putrezi): corp îmbălsămat; 2. fig. frumos mirositor: raiul cu grădini îmbălsămate EM.

îmbalsaméz și îmbălsăméz v. tr. (d. balsam; it. imbalsamare, fr. embaumer). Umplu un cadavru cu substanțe aromatice ca să nu putrezească. Parfumez: florile îmbalsamează aeru. – Astăzĭ nu se maĭ îmbalsamează morțiĭ scoțîndu-li-se intestinele, ca în vechime, ci se injectează în vine niște substanțe care împedecă putrezirea, și de aceĭa e maĭ exact a zice a injecta.

îmbălsăméz, V. îmbalsamez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză

îmbălsămá vb., ind. prez. 1 sg. îmbălsăméz, 3 sg. și pl. îmbălsămeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBĂLSĂMÁ vb. v. înmiresma.

ÎMBĂLSĂMÁT adj. 1. v. înmiresmat. 2. v. aromat.

ÎMBĂLSĂMA vb. a înmiresma, a parfuma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfinți. (Florile ~ aerul.)

ÎMBĂLSĂMAT adj. 1. îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) tămîiat, (pop.) miresmat, (înv.) miresmător, mirosnic, parfumator, (fig.) dulce. (Un miros ~; aer ~.) 2. aromat, aromatic, îmbătător, înmiresmat, parfumat, (rar) balsamic, balsamiu, binemirositor. (O substanță ~.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

îmbălsăma, îmbălsămez v. t. (intl.) a omorî, a ucide.

Intrare: îmbălsămit
îmbălsămit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: îmbălsăma
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbălsăma
  • ‑mbălsăma
  • îmbălsămare
  • ‑mbălsămare
  • îmbălsămat
  • ‑mbălsămat
  • îmbălsămatu‑
  • ‑mbălsămatu‑
  • îmbălsămând
  • ‑mbălsămând
  • îmbălsămându‑
  • ‑mbălsămându‑
singular plural
  • îmbălsămea
  • ‑mbălsămea
  • îmbălsămați
  • ‑mbălsămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbălsămez
  • ‑mbălsămez
(să)
  • îmbălsămez
  • ‑mbălsămez
  • îmbălsămam
  • ‑mbălsămam
  • îmbălsămai
  • ‑mbălsămai
  • îmbălsămasem
  • ‑mbălsămasem
a II-a (tu)
  • îmbălsămezi
  • ‑mbălsămezi
(să)
  • îmbălsămezi
  • ‑mbălsămezi
  • îmbălsămai
  • ‑mbălsămai
  • îmbălsămași
  • ‑mbălsămași
  • îmbălsămaseși
  • ‑mbălsămaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbălsămea
  • ‑mbălsămea
(să)
  • îmbălsămeze
  • ‑mbălsămeze
  • îmbălsăma
  • ‑mbălsăma
  • îmbălsămă
  • ‑mbălsămă
  • îmbălsămase
  • ‑mbălsămase
plural I (noi)
  • îmbălsămăm
  • ‑mbălsămăm
(să)
  • îmbălsămăm
  • ‑mbălsămăm
  • îmbălsămam
  • ‑mbălsămam
  • îmbălsămarăm
  • ‑mbălsămarăm
  • îmbălsămaserăm
  • ‑mbălsămaserăm
  • îmbălsămasem
  • ‑mbălsămasem
a II-a (voi)
  • îmbălsămați
  • ‑mbălsămați
(să)
  • îmbălsămați
  • ‑mbălsămați
  • îmbălsămați
  • ‑mbălsămați
  • îmbălsămarăți
  • ‑mbălsămarăți
  • îmbălsămaserăți
  • ‑mbălsămaserăți
  • îmbălsămaseți
  • ‑mbălsămaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbălsămea
  • ‑mbălsămea
(să)
  • îmbălsămeze
  • ‑mbălsămeze
  • îmbălsămau
  • ‑mbălsămau
  • îmbălsăma
  • ‑mbălsăma
  • îmbălsămaseră
  • ‑mbălsămaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbălsămi
  • ‑mbălsămi
  • îmbălsămire
  • ‑mbălsămire
  • îmbălsămit
  • ‑mbălsămit
  • îmbălsămitu‑
  • ‑mbălsămitu‑
  • îmbălsămind
  • ‑mbălsămind
  • îmbălsămindu‑
  • ‑mbălsămindu‑
singular plural
  • îmbălsămește
  • ‑mbălsămește
  • îmbălsămiți
  • ‑mbălsămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbălsămesc
  • ‑mbălsămesc
(să)
  • îmbălsămesc
  • ‑mbălsămesc
  • îmbălsămeam
  • ‑mbălsămeam
  • îmbălsămii
  • ‑mbălsămii
  • îmbălsămisem
  • ‑mbălsămisem
a II-a (tu)
  • îmbălsămești
  • ‑mbălsămești
(să)
  • îmbălsămești
  • ‑mbălsămești
  • îmbălsămeai
  • ‑mbălsămeai
  • îmbălsămiși
  • ‑mbălsămiși
  • îmbălsămiseși
  • ‑mbălsămiseși
a III-a (el, ea)
  • îmbălsămește
  • ‑mbălsămește
(să)
  • îmbălsămească
  • ‑mbălsămească
  • îmbălsămea
  • ‑mbălsămea
  • îmbălsămi
  • ‑mbălsămi
  • îmbălsămise
  • ‑mbălsămise
plural I (noi)
  • îmbălsămim
  • ‑mbălsămim
(să)
  • îmbălsămim
  • ‑mbălsămim
  • îmbălsămeam
  • ‑mbălsămeam
  • îmbălsămirăm
  • ‑mbălsămirăm
  • îmbălsămiserăm
  • ‑mbălsămiserăm
  • îmbălsămisem
  • ‑mbălsămisem
a II-a (voi)
  • îmbălsămiți
  • ‑mbălsămiți
(să)
  • îmbălsămiți
  • ‑mbălsămiți
  • îmbălsămeați
  • ‑mbălsămeați
  • îmbălsămirăți
  • ‑mbălsămirăți
  • îmbălsămiserăți
  • ‑mbălsămiserăți
  • îmbălsămiseți
  • ‑mbălsămiseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbălsămesc
  • ‑mbălsămesc
(să)
  • îmbălsămească
  • ‑mbălsămească
  • îmbălsămeau
  • ‑mbălsămeau
  • îmbălsămi
  • ‑mbălsămi
  • îmbălsămiseră
  • ‑mbălsămiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • balsama
  • balsamare
  • balsamat
  • balsamatu‑
  • balsamând
  • balsamându‑
singular plural
  • balsamea
  • balsamați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • balsamez
(să)
  • balsamez
  • balsamam
  • balsamai
  • balsamasem
a II-a (tu)
  • balsamezi
(să)
  • balsamezi
  • balsamai
  • balsamași
  • balsamaseși
a III-a (el, ea)
  • balsamea
(să)
  • balsameze
  • balsama
  • balsamă
  • balsamase
plural I (noi)
  • balsamăm
(să)
  • balsamăm
  • balsamam
  • balsamarăm
  • balsamaserăm
  • balsamasem
a II-a (voi)
  • balsamați
(să)
  • balsamați
  • balsamați
  • balsamarăți
  • balsamaserăți
  • balsamaseți
a III-a (ei, ele)
  • balsamea
(să)
  • balsameze
  • balsamau
  • balsama
  • balsamaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălsăma
  • bălsămare
  • bălsămat
  • bălsămatu‑
  • bălsămând
  • bălsămându‑
singular plural
  • bălsămea
  • bălsămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălsămez
(să)
  • bălsămez
  • bălsămam
  • bălsămai
  • bălsămasem
a II-a (tu)
  • bălsămezi
(să)
  • bălsămezi
  • bălsămai
  • bălsămași
  • bălsămaseși
a III-a (el, ea)
  • bălsămea
(să)
  • bălsămeze
  • bălsăma
  • bălsămă
  • bălsămase
plural I (noi)
  • bălsămăm
(să)
  • bălsămăm
  • bălsămam
  • bălsămarăm
  • bălsămaserăm
  • bălsămasem
a II-a (voi)
  • bălsămați
(să)
  • bălsămați
  • bălsămați
  • bălsămarăți
  • bălsămaserăți
  • bălsămaseți
a III-a (ei, ele)
  • bălsămea
(să)
  • bălsămeze
  • bălsămau
  • bălsăma
  • bălsămaseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bălsămi
  • bălsămire
  • bălsămit
  • bălsămitu‑
  • bălsămind
  • bălsămindu‑
singular plural
  • bălsămește
  • bălsămiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bălsămesc
(să)
  • bălsămesc
  • bălsămeam
  • bălsămii
  • bălsămisem
a II-a (tu)
  • bălsămești
(să)
  • bălsămești
  • bălsămeai
  • bălsămiși
  • bălsămiseși
a III-a (el, ea)
  • bălsămește
(să)
  • bălsămească
  • bălsămea
  • bălsămi
  • bălsămise
plural I (noi)
  • bălsămim
(să)
  • bălsămim
  • bălsămeam
  • bălsămirăm
  • bălsămiserăm
  • bălsămisem
a II-a (voi)
  • bălsămiți
(să)
  • bălsămiți
  • bălsămeați
  • bălsămirăți
  • bălsămiserăți
  • bălsămiseți
a III-a (ei, ele)
  • bălsămesc
(să)
  • bălsămească
  • bălsămeau
  • bălsămi
  • bălsămiseră
Intrare: îmbălsămat
îmbălsămat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbălsămat
  • ‑mbălsămat
  • îmbălsămatul
  • îmbălsămatu‑
  • ‑mbălsămatul
  • ‑mbălsămatu‑
  • îmbălsăma
  • ‑mbălsăma
  • îmbălsămata
  • ‑mbălsămata
plural
  • îmbălsămați
  • ‑mbălsămați
  • îmbălsămații
  • ‑mbălsămații
  • îmbălsămate
  • ‑mbălsămate
  • îmbălsămatele
  • ‑mbălsămatele
genitiv-dativ singular
  • îmbălsămat
  • ‑mbălsămat
  • îmbălsămatului
  • ‑mbălsămatului
  • îmbălsămate
  • ‑mbălsămate
  • îmbălsămatei
  • ‑mbălsămatei
plural
  • îmbălsămați
  • ‑mbălsămați
  • îmbălsămaților
  • ‑mbălsămaților
  • îmbălsămate
  • ‑mbălsămate
  • îmbălsămatelor
  • ‑mbălsămatelor
vocativ singular
plural
îmbălsămit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbălsămit
  • ‑mbălsămit
  • îmbălsămitul
  • îmbălsămitu‑
  • ‑mbălsămitul
  • ‑mbălsămitu‑
  • îmbălsămi
  • ‑mbălsămi
  • îmbălsămita
  • ‑mbălsămita
plural
  • îmbălsămiți
  • ‑mbălsămiți
  • îmbălsămiții
  • ‑mbălsămiții
  • îmbălsămite
  • ‑mbălsămite
  • îmbălsămitele
  • ‑mbălsămitele
genitiv-dativ singular
  • îmbălsămit
  • ‑mbălsămit
  • îmbălsămitului
  • ‑mbălsămitului
  • îmbălsămite
  • ‑mbălsămite
  • îmbălsămitei
  • ‑mbălsămitei
plural
  • îmbălsămiți
  • ‑mbălsămiți
  • îmbălsămiților
  • ‑mbălsămiților
  • îmbălsămite
  • ‑mbălsămite
  • îmbălsămitelor
  • ‑mbălsămitelor
vocativ singular
plural
balsamat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • balsamat
  • balsamatul
  • balsamatu‑
  • balsama
  • balsamata
plural
  • balsamați
  • balsamații
  • balsamate
  • balsamatele
genitiv-dativ singular
  • balsamat
  • balsamatului
  • balsamate
  • balsamatei
plural
  • balsamați
  • balsamaților
  • balsamate
  • balsamatelor
vocativ singular
plural
bălsămit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bălsămit
  • bălsămitul
  • bălsămitu‑
  • bălsămi
  • bălsămita
plural
  • bălsămiți
  • bălsămiții
  • bălsămite
  • bălsămitele
genitiv-dativ singular
  • bălsămit
  • bălsămitului
  • bălsămite
  • bălsămitei
plural
  • bălsămiți
  • bălsămiților
  • bălsămite
  • bălsămitelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbălsăma îmbălsămare îmbălsămit îmbălsămi balsama bălsăma bălsămi

  • 1. unipersonal (Despre flori, parfumuri) A impregna aerul cu miros plăcut (și pătrunzător);.
    exemple
    • Florile rare îmbălsămau aerul cu miresmele lor puternice, împrospătate peste noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10.
      surse: DLRLC
  • 2. A conserva un cadavru prin introducerea în artere a unor substanțe chimice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bălsăma

etimologie:

îmbălsămat îmbălsămit balsamat bălsămit

  • 1. Care are și răspândește un miros plăcut; în care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: miresmat parfumat înmiresmat 3 exemple
    exemple
    • Prăvălii îmbălsămate de cafea nu crudă, verde și tare, ci prăjită, uleioasă, grasă sau rîșnită, cu mireasma tare și îmbătătoare. DUMITRIU, N. 265.
    • Deschise ferestrele și aerul proaspăt, îmbălsămat al primăverii năvăli în odaie. AGÎRBICEANU, S. P. 101.
    • Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau nici mai moi, nici mai mirositoare decît așternutul meu de iarbă îmbălsămată și cosită din ajun. HOGAȘ, M. N. 70.
  • 2. (Despre cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; care este conservat prin îmbălsămare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bălsămat

etimologie:

  • vezi îmbălsăma
    surse: DEX '98 DEX '09