2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înălțare sf [At: PSALT. SCH. 6/14 / V: (înv) îrăl~, nălțare / S și: înnă~ / Pl: ări / E: înălța] 1 Ridicare. 2 Construire de clădiri Si: înălțat1 (2). 3 Ivire a corpurilor cerești pe boltă Si: înălțat1 (3). 4-5 Ridicare a ochilor (în semn de nesupunere) Si: înălțat1 (4-5). 6 (Fig) Ridicare în rang Si: înălțat1 (6). 7 Ridicare a vocii, a tonului Si: înălțat1 (7). 8 (Fig) Lăudare. 9 (Fig) Slăvire. 10 (Fig; înv) Aroganță (1). 11 (Fig) Progres. 12 (Înv) Urcare a unui monarh pe tron Si: înălțat1 (12). 13 (Bis; îs) ~a Domnului Sărbătoare religioasă celebrată la 40 de zile după Paști în cinstea ridicării la ceruri a lui Iisus Flristos. 14 (Bis; îs) -a Crucii Sărbătoare religioasă celebrată la 14 septembrie în amintirea apariției crucii în biserica din Ierusalim. 15 (Înv; ca titulatură) Alteță. 16 (Înv) Încălecare. 17 (Ccr; rar) Superioritate morală, intelectuală etc. Si: înălțat1 (14). 18 Creștere în înălțime a copiilor Si: înălțat1 (15). 19 Ivire în toată măreția a unui monument Si: înălțat1 (16).

ÎNĂLȚÁRE, înălțări, s. f. Acțiunea de a (se) înălța și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Urcare a unui monarh pe tron. ◊ Înălțarea (Domnului) = numele unei sărbători creștine, care se ține la 40 de zile după Paște; Ispas. ♦ Fig. Progres, dezvoltare. – V. înălța.

ÎNĂLȚÁRE, înălțări, s. f. Acțiunea de a (se) înălța și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Urcare a unui monarh pe tron. ◊ Înălțarea (Domnului) = numele unei sărbători creștine, care se ține la 40 de zile după Paști; Ispas. ♦ Fig. Progres, dezvoltare. – V. înălța.

ÎNĂLȚÁRE, înălțări, s. f. Acțiunea de a (se) înălța și rezultatul ei. 1. Ridicare, urcare. ◊ Înălțarea (domnului) = sărbătoare religioasă creștină, care se serbează la patruzeci de zile după paști. O altă biserică mare de piatră, cu hramul înălțării... NEGRUZZI, S. I 214. 2. Înaintare în rang, într-un serviciu, într-o situație; mărire. E scară de-nălțare un socru ca Moțoc. ALECSANDRI, T. II 108. Atunci se făceau și înălțări în ranguri. BĂLCESCU, O. I 16. Căderea dopotrivă cu înălțarea, a fi! ALEXANDRESCU, M. 10. ♦ (Învechit) Urcare a unui monarh pe tron; înscăunare. Tunurile seraiului și pristavii în piețe vestiră moartea lui Murad al III-lea și înălțarea lui Mahomed al III-lea. BĂLCESCU, O. II 63. 3. Progres, dezvoltare. Ați găsit țara noastră... în momentul unei înălțări creatoare. SAHIA, U.R.S.S. 150. Viitor de aur țara noastră are Și prevăd prin secoli a ei înălțare. BOLINTINEANU, O. 37.

ÎNĂLȚÁRE ~ări f. v. A ÎNĂLȚA și A SE ÎNĂLȚA.~area Domnului Ispas. /v. a înălța

înălțare f. 1. acțiunea de a înălța; 2. numele a două sărbători: înălțarea Crucii (14 Sept.) și Înălțarea Domnului (40 zile după Paști).

înălțáre f. Acțiunea de a saŭ de a te înălța. Înălțarea Domnuluĭ, Ispasu, o sărbătoare la 40 de zile după Paște; Înălțarea saŭ Ziŭa Cruciĭ, o sărbătoare la 14 Septembre în amintirea uneĭ ceremoniĭ care s’a făcut la Ĭerusalim în onoarea cruciĭ supt Eracliŭ. V. exaltare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!Înălțárea (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Înălțắrii

Înălțárea (sărbătoare) s. pr. f., art., g.-d. art. Înălțării

înălțáre s. f., g.-d. art. înălțắrii; pl. înălțắri

înălțáre s. f., g.-d. art. înălțării; pl. înălțări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNĂLȚÁRE s. 1. ridicare, suire, suit, urcare, urcat. (~ în văzduh.) 2. v. ascensiune. 3. (BIS.) ridicare, (pop.) ispas, (înv.) văznesenie. (~ la cer a lui Iisus.) 4. (BIS.) Înălțarea Sfintei Cruci = Ziua Crucii, (pop.) cârstov. 5. creștere, ridicare, urcare. (~ viei pe araci.) 6. v. construire. 7. v. ridicare. 8. v. promovare.

ÎNĂLȚARE s. 1. ridicare, suire, suit, urcare, urcat. (~ în văzduh.) 2. ascensiune, ridicare, suire, urcare. (Mișcare de ~ a aerului.) 3. (BIS.) ridicare, (pop.) ispas, (înv.) văznesenie. (~ la cer a lui Iisus.) 4. (BIS.) înălțarea sfintei cruci = ziua crucii, (pop.) cîrstov. 5. creștere, ridicare, urcare. (~ viei pe araci.) 6. clădire, construcție, construire, durare, ridicare, zidire, (livr.) edificare. (~ unui nou cămin.) 7. ridicare. (~ vocii, a glasului.) 8. avansare, înaintare, promovare, ridicare, (înv.) provivasire, (fig.) ascensiune. (~ în grad, în funcție.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

înălțáre, înălțări s. f. Acțiunea de a (se) înălța și rezultatul ei. ♦ (Înv.) Urcare pe tron a unui monah. ♦ (Bis.) Înălțarea sfintei (sau cinstitei) cruci v. cruce.Înălțarea la cer a Domnului nostru Iisus Hristos = una dintre cele 12 mari sărbători domnești ale Bis. creștine, în amintirea zilei când, în prezența apostolilor Săi, s-a înălțat la cer pe Muntele Măslinilor la 40 de zile după înviere. Bis. prăznuiește această sărbătoare în joia a șasea după duminica Paștilor. – Din înălța.

Intrare: Înălțarea
substantiv propriu (SPF113S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Înălțare
  • Înălțarea
plural
genitiv-dativ singular
  • Înălțării
plural
vocativ singular
plural
Intrare: înălțare
înălțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înălțare
  • ‑nălțare
  • înălțarea
  • ‑nălțarea
plural
  • înălțări
  • ‑nălțări
  • înălțările
  • ‑nălțările
genitiv-dativ singular
  • înălțări
  • ‑nălțări
  • înălțării
  • ‑nălțării
plural
  • înălțări
  • ‑nălțări
  • înălțărilor
  • ‑nălțărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Înălțarea

  • 1. (De obicei în sintagma Înălțarea Domnului) = numele unei sărbători creștine, care se ține la 40 de zile după Paște.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: ispas (bis.) un exemplu
    exemple
    • O altă biserică mare de piatră, cu hramul înălțării... NEGRUZZI, S. I 214.
      surse: DLRLC

etimologie:

înălțare

  • 1. Acțiunea de a (se) înălța și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ridicare urcare antonime: cădere
    • 1.1. Înaintare în rang, într-un serviciu, într-o situație.
      surse: DLRLC sinonime: mărire 3 exemple
      exemple
      • E scară de-nălțare un socru ca Moțoc. ALECSANDRI, T. II 108.
        surse: DLRLC
      • Atunci se făceau și înălțări în ranguri. BĂLCESCU, O. I 16.
        surse: DLRLC
      • Căderea dopotrivă cu înălțarea a fi! ALEXANDRESCU, M. 10.
        surse: DLRLC
    • 1.2. învechit Urcare a unui monarh pe tron.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înscăunare un exemplu
      exemple
      • Tunurile seraiului și pristavii în piețe vestiră moartea lui Murad al III-lea și înălțarea lui Mahomed al III-lea. BĂLCESCU, O. II 63.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Ați găsit țara noastră... în momentul unei înălțări creatoare. SAHIA, U.R.S.S. 150.
        surse: DLRLC
      • Viitor de aur țara noastră are Și prevăd prin secoli a ei înălțare. BOLINTINEANU, O. 37.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înălța
    surse: DEX '98 DEX '09