știurț, -uri, (șturț), s.n. – Vas mic de fier în care se pune praf de pușcă și se lovește cu un ciocan mare, producând astfel o detunătură foarte puternică (Morariu 1937): „În acest timp se mai împușcă cu știurțul...” (Morariu 1937: 144; la Ruptu Sterpelor). – Din germ. Sturz „cădere, prăbușire, năruire”, ref. la detonarea unor sectoare miniere pentru exploatarea zăcămintelor.