ÎNTRUCHIPARE, întruchipări, s. f. Acțiunea de a (se) întruchipa și rezultatul ei; reprezentare în forme concrete, concretizare, realizare. Invincibila Uniune Sovietică [este] întruchiparea vie a visurilor tuturor popoarelor și reazimul de neclintit al maselor asuprite din toată lumea în lupta lor pentru pace, libertate și o viață fericită. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 298, 1/1.