Definiția cu ID-ul 1262361:

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+întovărăși2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă întovărășesc, 3 sg. se întovărășește, imperf. 1 sg. mă întovărășeam; conj. prez. 1 sg. să mă întovărășesc, 3 să se întovărășească; imper. 2 sg. afirm. întovărășește-te; ger. întovărășindu-mă