îndrugare sf [At: DA ms / Pl: ~gări / E: îndruga] 1 (Pop) Toarcere a lânei și a cânepei în fire groase și puțin răsucite, necesare pentru anumite țesături Si: îndrugat¹ (1). 2 (Pop; pex) Toarcere grosolană, în grabă Si: (nob) îndrugat¹ (2). 3 (Fam) Pronunțare nedeslușită a cuvintelor Si: (nob) îndrugat¹ (3). 4 Exprimare ininteligibilă a unei idei Si: (nob) îndrugat¹ (4). 5 Vorbire fără șir Si: (nob) îndrugat¹ (5). 6 Vorbă multă și fără rost Si: (nob) îndrugat¹ (6). 7 Minciuni multe Si: îndrugat¹ (7). 8-9 Lucrare (de proastă calitate sau) făcută în grabă Si: îndrugat¹ (8-9).