Definiția cu ID-ul 1295947:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
îndoi3 (a se ~) (a avea dubii) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă îndoiesc, 3 sg. se îndoiește, imperf. 1 sg. mă îndoiam; conj. prez. 1 sg. să mă îndoiesc, 3 să se îndoiască; imper. 2 sg. afirm. îndoiește-te; ger. îndoindu-mă