ÎNDELETE adv. Cu încetul, fără grabă, fără zor; nepripit, nesilit. El povesti îndelete moșului, cum muncește, cum aleargă și cum toate se duc ca apa pe vad. VISSARION, B. 105. Au băut fiecare îndelete cîte cinci-șase bărdace. CARAGIALE, O. III 80. ◊ (Mai ales precedat de prep. «pe») Mergeau pe îndelete și căscau ochii prin toate locurile. PAS, Z. I 258. Oanea se opri deodată înlemnit, luă pe îndelete pușca din spate și ochi. AGÎRBICEANU, S. P. 15. Titu Herdelea îi povesti apoi pe îndelete cum a debarcat în capitală. REBREANU, R. I 21. Cu cofița, pe-ndelete, Vin neveste de la rîu. COȘBUC, P. I 47.