ÎNCHEIAT², -Ă, încheiați, -te, adj. I. 1. (Despre obiecte de îmbrăcăminte și încălțăminte) Cu părțile prinse, împreunate, strînse alături (în nasturi, în șireturi, în copci etc.); închis. Haină încheiată. ♦ (Despre nasturi) Trecut prin butonierele îmbrăcămintei sau încălțămintei (pentru a le încheia); (despre copci) introdus una într-alta (pentru a prinde, a împreuna părțile îmbrăcămintei). 2. (Despre scînduri, grinzi, căpriori etc.) Îmbinat, împreunat; (despre obiecte făcute din mai multe părți) cu părțile îmbinate, împreunate, fixate una în alta. Văzu un sicrinel încheiat și smolit bine, că vine pe apă. ISPIRESCU, L. 189. ◊ Fig. La Stăncuța sprîncenată Gioacă hora încheiată, Curge lumea fermecată. ALECSANDRI, P. P. 347. ♦ (Rar, despre persoane) Bine legat, voinic. Creșteau ei, din zi în zi mai încheiați și mai voinici. SADOVEANU, O. VIII 236. II. (Despre o durată de timp, o muncă, o acțiune, o operă etc.) Terminat, împlinit, întreg, deplin. Fetișcana ceea mică de șaptesprezece ani încheiați. REBREANU, R. I 128. Sînt douăzeci și șapte de ani încheiați de cînd pieri floarea Moldovei la Războieni. DELAVRANCEA, A. 9. Lupta ținu patru ceasuri încheiate. POPESCU, B. II 119. Și umblai o lună încheiată pînă să ajung. GORJAN, H. I 121.