împleticit, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 79/2 / V: (înv) ~tec~, ~tuc~ / Pl: ~iți, ~e / E: împletici] 1 (D. plante agățătoare) Cățărat². 2 (D. șerpi) Încolăcit². 3 (Înv; d. oameni) Care își frânge mâinile. 4 (D. picioarele sau limba omului) împiedicat². 5 (D. oameni) Cu mers șovăielnic. 6 (Fig; d. vorbe, gânduri) Lipsit de claritate. 7 Încurcat². 8 Amestecat². 9 (Lpl) Înlănțuiți unul de altul.