țipare² [At: ANTROP. 194/26 / Pl: ~pări / E: țipa²] (Reg) 1 Aruncare (a ceva undeva). 2 (Îs) ~a întâia Numele unui obicei popular practicat în ziua de Sf. Gheorghe și care constă în aruncarea în apă, de către feciorii din sat, a celui care a ieșit primul cu plugul în acea primăvară. 3 (Rar) Doborâre. 4 Expulzare din organism. 5 Expulzare prematură a fătului Si: lepădare. 6 Eliminare de secreții la fătat. 7 Aruncare a hainelor de pe sine. 8 Primenire. 9 Schimbare a pielii Si: lepădare, năpârlire. 10 Izgonire (a cuiva). 11 Destituire. 12 Trimitere (a cuiva) cu sila (undeva). 13 (D. animale) Dejugare. 14 Drum rapid și scurt. 15 Mișcare cu repeziciune într-o direcție (a unei părți a corpului).