ĭerúgă f., pl. ĭ (sîrb. járuga, rut. rus. ĭarúga, d. vsl. ĭarŭ, bg. ĭar, turc. ĭar, mal rîpos. Cp. și cu viroagă). Banat, Trans. Maram. Mold. Braț de rîŭ, canal de moară. – Și irugă: toată vara copiiĭ alergaŭ supt lumina sălciilor de la irugă (V. Cĭoflec, VR. 2, 12), irugile roase ape (Ghib. Sur. XVII, III). V. zătoacă.