Definiția cu ID-ul 829280:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȚAMBAL, țambale, s. n. Instrument muzical popular de percuție, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță de formă trapezoidală, așezată orizontal (pe picioare), prevăzută cu coarde de metal care sunt lovite cu două ciocănele speciale. [Pl. și: țambaluri. – Var.: țimbal s. n., țimbală s. f.] – Din germ. Zimbel, lat. cymbalum.