Definiția cu ID-ul 19451:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚAMBAL, țambale, s. n. Instrument muzical popular de percuție, alcătuit dintr-o cutie de rezonanță de formă trapezoidală, așezată orizontal (pe picioare), prevăzută cu coarde de metal care sunt lovite cu două ciocănele speciale. [Pl. și: țambaluriVar.: țimbal s. n., țimba s. f.] – Din germ. Zimbal, lat. cymbalum.