țaig¹ sn [At: MÎNDRESCU, I. G. 96 / V: țaic sn, țaică, țaie (Pl: țaie, țăi) sf, țâu sn / E: săs Zaich (ger Zeug)] 1 (Reg) Țesătură deasă, subțire și rezistentă, din care se fac de obicei haine de lucru. 2-3 (Mun; Olt; îf taie, țâu) Obiect de îmbrăcăminte sau de rufărie (de calitate inferioară) (ori vechi, uzat și rupt) Si: buleandră (1), zdreanță. 4-5 Haină subțire (și uzată). 6 Haină scurtă și strâmtă. 7 (Reg; îf țaică) Cămașă subțire. 8 (Lpl; îf țaie) Țoale Vz țol (12). 9 Fel de îmbrăcăminte caracteristic locuitorilor unor anumite regiuni, unor anumite categorii sociale. 10 Veșminte.