șufan sn [At: DAME, T. 126 / V: (reg) șif~, ~ă sf / Pl: ~e / E: nct] 1 (Reg) Fiecare dintre cei doi pari groși și lungi, ascuțiți la un capăt, cu care se fixează camăna pe fundul apei în timpul scoaterii năvodului², pentru a împiedica ieșirea peștelui. 2 (Mun; îf șifan) Prăjină folosită de pescari pentru a conduce luntrea.