ștergar sn [At: (a. 1760) IORGA, B. R. 224 / V: (reg) st~, ~elgari sn, ~e (Pl: ~gări) sf / Pl: ~e, (reg) ~uri / E: șterge + -ar] (Pop) 1 Bucată dreptunghiulară de țesătură din in, bumbac, borangic etc., adesea împodobită cu broderii sau cu franjuri, folosită la ștersul mâinilor, al feței sau al corpului (după spălare) ori ca podoabă în casele țărănești, ca obiect de dar simbolic etc. Si: prosop, (pop) șervet, (reg) chindeu, merindare¹, ștergător (1), ștergură¹ (1). 2 Năframă.