șopron [At: VARLAAM, C. 108 / V: (reg) sofru, șofr~, șofru, ~păr, ~plon, ~ran, ~d, ~run sn, ~ru (Pl: ~ri șoapre sn, ~ri sm) snm, șoapră, ~ră, ~oană sf / Pl: ~oane, (reg) ~uri / E: ns cf ger Schoppen] 1 sn (Pop) Construcție rudimentară, adesea un simplu acoperiș susținut de stâlpi, care servește mai ales ca adăpost pentru vite, unelte agricole, nutreț Si: (pop) șură¹ (2), (reg) șatră (17), șop³ (1), șopotei (1), șopreț (1), șopricație (1), șoproneață (1), ștalău (3), șupă¹ (1), șușop (1), șușopru. 2 sn (Pop; spc) Construcție anexă, făcută de obicei în prelungirea șurii¹ (1) sau a grajdului, fără perete în partea dinspre curte, care servește mai ales ca adăpost pentru vehicule și unelte Si: (reg) șop³ (2), șopotei (2), șopreț (2), șopricație (2), șoproneață (2), supă¹ (2), șușop (2), șușopru (2). 3 sn (Pop; prc) Pod al șopronului Si: (reg) șop³ (3), șopotei (3), șopreț (3), șopricație (3), șoproneață (3), șupă¹, șușop (3), șușopru (3). 4 sn (Reg) Pod al grajdului în care se păstrează fânul. 5 sn (Buc) Pridvor. 6 sn (Buc) Balcon (1). 7 sn (Reg; îs) ~ru bătrânesc Prispă (de pământ). 8 sm (Reg; îf șopru) Pânză groasă cu care se acoperă butoaiele sau căruța.