șopot¹ sn [At: LB / V: (reg) ~ă sf / Pl: ~e, (îvr) ~uri / E: vsl шьпотъ] 1 (Reg) Șoptire (1). 2 (Reg) Șoaptă (2). 3-4 (Reg; îljv) În ~ (Care se rostește) foarte încet. 5 Sunet (slab, continuu și monoton) produs de curgerea liniștită a apei, de mișcarea frunzelor, de bătaia vântului etc. Si: foșnet, freamăt, murmur, susur, vuiet, (reg) șâșâială (1), șâșăire (1), șâșâit (1), șopotire (2), șoșăială (1), șoșoire (1), șoșoit, șuiet¹, șuietură², șușuială (1), șușuire (1), șușuit¹ (1), șușuitură (1).