ȘAPTE num. card. Numărul care, în numărătoare, are locul între șase și opt. Șapte și cu șapte fac patrusprezece. ◊ Expr. Bea (sau mănîncă) cît șapte = bea (sau mănîncă) foarte mult. A nu se da (sau a nu da pe cineva) pe șapte = a se considera (sau a considera pe cineva) cu însușiri deosebite, mai bun, mai capabil etc. decît mulți alții. ◊ (Adjectival) Cînd se scutură el la șapte ani o dată. CREANGĂ, P. 218. Șapte ani de cînd plecat-ai, zburător cu negre plete. EMINESCU, O. I 83. (Expr.) A lua șapte piei de pe un om (sau de pe o vită) = a sili pe cineva să muncească peste puterile sale. A umbla pe șapte cărări = a fi beat. (Eliptic, subînțelegîndu-se ora, ziua etc.) Pe terasa cazinoului la șapte... își căută un loc la o masă. C. PETRESCU, Î. II 245. ◊ Compus: șapte-degete = plantă erbacee din familia rozaceelor, cu tulpina tîrîtoare, cu frunze dințate și flori purpurii, care crește prin locuri mlăștinoase (Coniarum palustre). ◊ (Familiar, cu valoare de num. ord.) Și multe încă nu s-ar întîmpla, Colo, prin orizontul șase sau șapte. DEȘLIU, G. 46. ♦ (Substantivat) a) Cifra care marchează acest număr. Scrie un șapte. b) Cartea de joc, zarul etc. marcate cu acest număr de puncte. Un șapte de treflă. – Variantă: (regional) șepte (SBIERA, P. 319, ALECSANDRI, T. I 446) num. card.